În sala de şedinţe a unităţii de transmisiuni, mai mulţi ofiţeri cu înalte decoraţii militare atârnate pe piept s-au întrunit la masa din mijlocul sălii. Colonelul Costea se găseşte în capul mesei, cu o telecomandă pentru prezentări de diapozitive în mână. Este un inginer militar în jur de 40 ani, cu o figură tâmpă şi servilă accentuată de mustaţa-i uriaşă care părea că nu se potriveşte cu faţa sa de persoană incapabilă.
– „Domnilor, Agenţia pentru Incompatibilitate Cronologică şi îmbătrânire pe Timp de Pace, pe scurt AICITP, parazitează forţele noastre armate de ani buni. Mulţi din cei mai buni piloţi, soldaţi şi lideri militari şi-au petrecut întreaga carieră fără să fi participat nici măcar la o bătălie. Talentele acestora şi instrucţia scumpă de care au avut parte s-au risipit pe timp de pace.”
Ofiţerii murmură aprobator.
Pe ecran apare un diapozitiv: PHU – Strict Secret!
– „Vă prezint Proiectul pentru Hibernarea Umană, dezvoltat pentru a proteja cei mai buni oameni ai noştri, îngheţându-i în perioada lor cea mai bună, pentru a-i folosi atunci când va fi cea mai mare nevoie de ei.”
Costea apasă pe telecomandă. Pe ecran apare o poză mare, brută, a lui Ion Boeru.
– „Acesta este civilul Ion Boeru, un electrician de la această unitate, nu unul din oamenii noştri cei mai buni. El a fost ales ca prim subiect al proiectului datorită remarcabilei sale mediocrităţi. în toate sensurile.”
Costea derulează pe ecran mai multe diapozitive cu curbe de clopot pentru inteligenţă, putere fizică, etc. Ion este localizat pe fiecare din aceste curbe în punctul de inflexiune.
– „Cea mai mediocră persoană din întreaga noastră armată. Şi nu are familie – necăsătorit, singur la părinţi, iar părinţii decedaţi – ceea ce face din el candidatul ideal, de care nimeni nu va întreba şi pentru care nu ni se vor pune întrebări supărătoare dacă experimentul nu va reuşi.”
Majoritatea ofiţerilor dau din cap, aprobând.
– ”Am avut mai puţin noroc în găsirea unei femei voluntare care să corespundă cerinţelor noastre, aşa că am fost nevoiţi să căutăm în sectorul privat.”
Costea apasă telecomanda. Apare o poză a lui Nela, o femeie frumoasă la 20 ani, o prostituată după toate aparenţele.
Ofiţerii reacţionează, confuzi. Costea explică:
– „Aceasta este Nela. Ca şi Ion, nu are familie. A fost de acord să participe la experiment, dacă i se vor şterge nişte acuzaţii de crimă, şi va fi plătită cu o mică sumă de bani.”
Costea proiectează pe ecran figura în mărime naturală a unui proxenet.
– „A trebuit să cădem la înţelegere cu peştele ei – un domn din Bucureşti cunoscut sub numele de „Iepurele”, detaliat de acesta pe litere ca E-P-U-R-E-L-L-E, cu doi de L, pentru o plată dublă a serviciilor oferite.”
în timp ce vorbeşte, Costea derulează mai multe diapozitive cu Epurelle în diferite ipostaze – etalându-şi bijuteriile, conducând un Mercedes, etc.
Ofiţerii încep să se simtă jenaţi.
– „Epurelle a fost de acord să o „împrumute” pe Nela pentru un an, şi să îşi ţină gura dacă poliţia va închide ochii la activitatea sa de proxenet. Oricum, cel mai greu a fost să îi câştig încrederea.”
Un diapozitiv îi prezintă pe Costea şi proxenet bând împreună o gigantică sticlă de şampanie.
– „Putem sări peste aceste aspecte şi să trecem la detaliile tehnice, te rog?”
– „Sigur, să termin doar aici…”
Ofiţerii se simt jenaţi în timp ce Costea derulează diapozitivele cu el şi proxenetul, el şi prostituata, etc.
– „Vedeţi voi, dragostea unei prostituate este foarte diferită de cea normală…”
– „Costea!”, strigă un alt ofiţer, revoltat.
Se face o linişte stânjenitoare, pentru moment. Costea, bosumflat:
– „Bine. Trecem mai departe… Este o lume fascinantă, totuşi.”
Costea derulează rapid mai multe diapozitive cu el şi proxenetul. Mai multe. Şi mai multe.
– „Iisuse, Costea!”
Costea trece rapid prin alte zeci de diapozitive cu proxenetul şi prostituatele sale. Ofiţerii îşi dau ochii peste cap. în final, un diapozitiv cu boxa de hibernare.
– „Oricum, experimentul este pregătit să înceapă imediat. Dacă va avea succes, credem că oamenii vor putea fi conservaţi într-un mediu îngheţat uscat pe termen nelimitat…”
(Parodie după filmul cu acelaşi titlu)
Lasă un răspuns