Home » Articole » Articole » Societate » Cultură » Vrăjitorii » 002. Vrăjitoarele bune

002. Vrăjitoarele bune

Mănăstirea Rila
Pictură murală din Mănăstirea Rila, Bulgaria, condamnând vrăjitoria şi magia populară tradiţională

În perioada modernă timpurie termenul „vrăjitoare” nu avea o conotaţie exclusiv negativă, putând indica şi practiţionişti mai inofensivi sau chiar pozitivi ai magiei, precum ghicitoarele, sau tămăduitorii.. „Existau o mulţime de expresii pentru a desemna pe aceşti practiţionişti, dintre care ‘albi’, ‘buni’, ‘inofensivi’ şi ‘tămăduitori’ erau cele mai frecvente.” Autorul contemporan Reginald Scott nota că „în acele zile expresia ‘este o vrăjitoare’ era similară cu ‘este o femeie înţeleaptă'”. Magicienii populari din Europa erau văzuţi adesea ca ambivalenţi de către comunităţi, şi erau consideraţi capabili atât de vătămare cât şi de tămăduire, putând astfel fi uşor acuzaţi de ‘vrăji’ în sensul negativ. Multe vrăjitoare din Anglia au fost acuzate de legături cu demonii considerându-se că au demonizat spiritele bune familiale prin şiretlicuri; multe ghicitoare şi tămăduitoare din Franţa au fost acuzate de vrăjitorie; şi peste jumătate din vrăjitoarele acuzate în Ungaria erau de asemenea tămăduitoare.

Unele din tămăduitoarele şi ghicitoarele acuzate de vrăjitorie erau considerate în acelaşi timp mediatori între lumea reală şi cea a spiritelor, echivalentul aproximativ al şamanilor. Astfel de persoane descriau contactele lor cu îngerii, spiritele sau cu morţii, adesea implicând experienţe extra-corporale şi călătorind printr-o ‘altă lume’. Credinţe de această natură sunt implicate în folclorul multor ţări europene, fiind descrise explicit de vrăjitoarele acuzate din cenrul şi sudul Europei. Temele comune includeau participarea la procesiuni ale morţii sau mari sărbători, adesea prezidate de o divinitate feminină care preda magia şi făcea profeţii, precum şi participarea în bătălii împotriva spiritelor diavoleşti, a ‘vampirilor’ sau a ‘vrăjitoarelor’ pentru a obţine fertilitate şi prosperitate pentru comunitate.

Bibliografie

  1. Wilby, Emma (2006) Cunning Folk and Familiar Spirits
  2. Monter () Witchcraft in France and Switzerland
  3. Mircea Eliade, Shamanism, Archaic Techniques of Ecstasy, Bollingen Series LXXVI, Pantheon Books, NY NY 1964

Imagine http://en.wikipedia.org/wiki/File:Rila_Monastery_wall_painting.jpg

Traducere şi adaptare din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *