Adrese IP

O adresă IP (Internet Protocol) este un cod unic care identifică un echipament conectat la o rețea. Aceste adrese sunt utilizate în mesaje între dispozitive de rețea, cum ar fi rețeaua sau cardul wireless din computer, echipamentele de la ISP (furnizor de servicii de internet) și toate echipamentele dintre aparatul dvs. și cel cu care computerul dvs. trebuie să vorbească.

Adresele IP se găsesc în stratul de rețea, care este unul dintre cele șapte straturi din suita de protocol definită în modelul OSI. Modelul OSI reprezintă interconectarea sistemelor deschise și a fost creat de Organizația Internațională pentru Standardizare, un grup internațional neguvernamental de profesioniști care se străduiesc să stabilească standarde și bune practici într-o varietate de domenii. Modelul OSI pentru rețea împarte sistemul de transmitere a datelor în straturile prezentate mai jos, în încercarea de a delimita unde ar trebui să aibă loc anumite acțiuni.

Cele șapte straturi descrise mai sus alcătuiesc suita de protocol recomandată a corpului OSI. În diagramă, transmiterea datelor traversează două routere și Internetul pentru a ajunge la destinație. Urmărind datele de-a lungul săgeților, le vedem trecând prin diferite straturi de comunicare și procesare pe măsură ce traversează rețeaua internă, prin primul router, prin rețeaua publică (conexiune la internet), către routerul destinatarului și apoi este reasamblat în forma sa originală.

Până de curând, majoritatea echipamentelor de rețea au funcționat pe IPv4, al patrulea standard lansat pentru adresele IP, care este în vigoare de aproximativ treizeci de ani. Adresele în acest format sunt de obicei reprezentate ca un model de patru blocuri de până la trei cifre separate prin puncte, fără bloc de numere care depășește 255, cum ar fi 127.0.0.1 sau 24.38.1.251. Aceasta este denumită reprezentare punct-zecimală și, deși nu este singura modalitate de a exprima o adresă IPv4, aceasta este cea mai recunoscută formă. Segmentele de adrese cuprinse între 192.168.xxx.xxx, 172.16.xxx.xxx la 172.31.xxx.xxx și 10.0.xxx.xxx la 10.255.xxx.xxx sunt rezervate rețelelor private, ceea ce înseamnă că sunt utilizate în rețea în casa dvs., la serviciu sau în orice alt loc în care un grup de computere partajează o conexiune la internet.

Fiecare dintre aceste rețele utilizează unul sau mai multe dintre aceste blocuri de numere pentru dispozitivele din acea rețea. Doar echipamentele care conectează rețeaua locală la Internet au nevoie de o adresă unică față de restul lumii. Echipamentul respectiv va urmări computerul din rețea pentru a trimite date către și de la, citind pachete – bucățile individuale de mesaje care sunt trimise prin rețele. Aceasta înseamnă că computerul dvs. ar putea fi 192.168.1.25 acasă, la fel și computerul dvs. la locul de muncă, în funcție de rețelele de acasă și de serviciu. Conexiunea dintre casa și biroul dvs. are un număr diferit, unic atribuit lor.

Această separare a rețelelor a fost făcută pentru a reduce viteza cu care au fost consumate adresele unice. Deși această schemă permite aproape 4,3 miliarde de adrese (cu precizie, 232) de adrese, ultima a fost atribuită oficial pe 4 februarie 2012. Pentru a susține numărul tot mai mare de dispozitive de astăzi, a fost creat IPv6, care este prezentat ca opt blocuri de patru cifre hexazecimale acum separate prin două puncte. Aceste noi adrese ar putea arăta ca 2001: 0db8: 85a3: 0042: 1000: 8a2e: 0370: 7334 și pot accepta aproximativ 4 miliarde de adrese unice. Deoarece noul interval este atât de uimitor de mare, au fost create protocoale suplimentare care spun când anumite valori sau intervale sunt utilizate în adrese. Acest lucru permite transmiterea informațiilor suplimentare despre dispozitiv doar de la adresă.

Mesajele reale trimise între mașini sunt împărțite în mai multe piese. Aceste piese, numite pachete, sunt trimise bucată cu bucată de la expeditor la destinatar. Fiecare pachet este trimis în cel mai rapid mod posibil, ceea ce înseamnă că unele pachete pot lua rute diferite – imaginați-vă o scurtătură sau o ieșire de pe un drum aglomerat pentru a merge pe unul diferit. Acest lucru vă ajută să vă asigurați că mesajul ajunge de la expeditor la receptor cât mai repede posibil, dar înseamnă, de asemenea, că pachetele pot ajunge într-o ordine diferită de cele trimise.

NOTE ADIȚIONALE

Hexadecimal este o schemă numerică, care permite de la 0 la 9 și de la A la F ca valori unice, ceea ce înseamnă că putem număra până la 15 cu un singur caracter.

Pentru a explica acest lucru, fiecare piesă din mesaj, sau încărcătură utilă, este ambalată într-un antet – informații suplimentare care descriu câte alte bucăți există, ce protocol este utilizat, de unde a venit și unde îndreaptă pachetul, împreună cu unele alte informații conexe.

După ce pachetele sunt reasamblate, computerul receptor trimite toate răspunsurile necesare și procesul se repetă. Toate acestea au loc în fracțiuni de secundă, începând cu „salut” sau pachetul de strângere de mână pentru a anunța o cerere de comunicare, până la ultima piesă a pachetului.

Sursa: Michael Mendez, The Missing Link – An Introduction to Web Development and Programming (CC BY-NC-SA 3.0 License), Published by Open SUNY Textbooks, Milne Library (IITG PI), State University of New York at Geneseo. Traducere de Nicolae Sfetcu

Articol publicat sub licență CC BY-NC-SA 3.0