Afilierea la grupuri în artă

Istoria sugerează că performanța supraviețuirii umane este cea mai bună atunci când oamenii funcționează ca un grup, permițând sprijinul și interacțiunea colectivă.

Cercetările psihologice sociale indică faptul că persoanele care sunt afiliate unor grupuri sunt mai puternice din punct de vedere psihologic și fizic și mai capabile să facă față când se confruntă cu situații stresante. Gregory Walton, un psiholog social care studiază interacțiunea de grup, a ajuns la concluzia că un beneficiu pe care îl primesc indivizii este satisfacția de a aparține (la un grup, cultură, națiune sau) la o comunitate mai mare care împărtășește unele interese și aspirații comune. Unitatea grupurilor se realizează prin asemănările membrilor sau prin experiențele lor bazate pe istoria care i-a reunit.

Figura 8.23 ​​| Juriștii breslei vânzătorilor de textile din Amsterdam, cunoscuți sub numele de „Oficialii de eșantionare”. Artist: Rembrandt. Credit: Google Cultural Institute/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Artiștii au fost asociați de-a lungul istoriei cu grupuri, mișcări și organizații care își protejează interesele, își promovează cauza sau îi promovează ca grup sau ca indivizi. Cele mai vizibile grupuri din perioada Renașterii în Italia, de exemplu, au fost persoane aparținând Bisericii Catolice și altor organizații religioase, familii de comercianți bogate, grupuri civice și guvernamentale, și bresle, inclusiv bresle de artiști. (Figurile 8.23 și 8.24)

Figura 8.24 | Ofițerii gărzii civice Sf. Gheorghe, Haarlem. Artist: Frans Hals/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu