Temperatura culorilor în artă – Scheme de culori

Un alt aspect al culorii utilizat de artiști este temperatura culorii. Culorile pot fi calde sau reci. Capătul cald al spectrului include roșu, portocaliu și galben. Capătul rece al spectrului vizibil conține verde, albastru și violet. Acestea fiind spuse, chiar și galbenul poate fi rece, iar chiar și albastrul poate fi cald. Culorile calde și reci interacționează în moduri diferite, iar artiștii sunt instruiți să observe și să utilizeze această diferență; de exemplu, culorile calde par să „avanseze”, în timp ce culorile reci se „retrage” în spațiu și, în consecință, formele reprezentate în aceste culori par să fie la adâncimi diferite.

Figura 2.57 | Bătrânul chitarist. Artist: Pablo Picasso Credit: IronGargoyle/Wikimedia Commons Licență: Domeniu Public

În organizarea ideilor despre culoare, artiștii și teoreticienii artei au dezvoltat o serie de scheme de culori sau relații ordonate între diferite culori. O schemă de culori monocromatică folosește o singură culoare. Bătrânul chitarist de Picasso este un bun exemplu de schemă de culori monocromatică. (Figura 2.57) Poza figurii, textura hainelor și a părului zdrențuit și utilizarea dominantă a albastrului se combină pentru a crea un răspuns emoțional unificat de oboseală și singurătate la imagine.

Figura 2.58 | Noaptea înstelată. Artist: Vincent van Gogh Autor: Credit „EuwDxel93-Pg/Wikimedia Commons Licență: Domeniu Public

O schemă de culori complementară folosește culori opuse una față de cealaltă pe roata cromatică. După cum am menționat anterior, pictorii impresioniști au exploatat efectul schemelor de culori complementare pentru a accentua strălucirea paletelor lor de culori. Deși nu este impresionist, în pictura sa Noaptea înstelată, Van Gogh (1853-1890, Olanda, a locuit în Franța) folosește albastrul cerului nopții pentru a încărca portocaliul semilunei sale. (Figura 2.58)

Figura 2.59 | Natură statică cu pahar și stridii. Artist: Jan Davidszoon de Heem Credit: Muzeul Met/Wikimedia Commons Licență: CC0 1.0

O schemă de culori analogă folosește o singură zonă a roții cromatice. Dacă, de exemplu, se alege culoarea verde ca și culoare ancoră pentru schemă, artistul va folosi culori care se găsesc între punctele galben și albastru de pe roată. Natură statică cu pahar și stridii de Jan Davidsz. de Heem (1606-1684, Olanda, a locuit în Belgia) este un bun exemplu de schemă analoagă portocaliu/galben/verde. (Figura 2.59) Există multe alte scheme de culori utilizate pentru diverse aplicații, dar aceste trei sunt suficiente pentru a ilustra ideea.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu