Alba Iulia - Cetatea Alba Iulia (Cetatea Alba Carolina)

(Cetatea Alba Iulia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Cetatea_Alba_Iulia_din_aer_toamna.jpg)

Alba Iulia (în germană: Karlsburg sau Carlsburg, fostă Weißenburg, în maghiară: Gyulafehérvár, în latină: Apulum, în turca otomană: Erdel Belgradı sau Belgrad-ı Erdel) este situat pe râul Mureș, în județul Alba, Transilvania, cu o populație de 63.536 locuitori în 2011. Din Evul Mediu, orașul a fost sediul eparhiei romano-catolice a Transilvaniei. Între 1541 și 1690 a fost capitala Regatului Ungariei de Est și a celui din urmă Principat al Transilvaniei. Alba Iulia este importantă din punct de vedere istoric pentru români, maghiari și sașii transilvăneni.

Orașul administrează patru sate: Bărăbanț (Borbánd), Micești (Ompolykisfalud), Oarda (Alsóváradja) și Pâclișa (Poklos).

Acces

Pentruy turiștii străini, există trenuri internaționale directe din Viena (timp de călătorie de 11 ore), Praga (17½ ore) și Budapesta (șapte ore).

Alba Iulia este legată de Cluj cu șase trenuri zilnice, cu București cu cinci trenuri și cu Timișoara cu patru trenuri.

Atracții turistice

Cetatea Alba Carolina

(Cetatea Alba Carolina, https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Poarta_I,_Cetatea_Alba_Carolina,_Alba_Iulia_-_exterior.jpg)

Coordonate: 46.067149°N 23.574262°E
Adresa: Cartier Cetate
Arhitect: Giovano Morando Visconti
Stil artistic: Vauban I, II
Data începerii construcției: 1715
Data finalizării: 1738
Clasificare Cod LMI: AB-II-a-A-00088

O fortificație barocă masivă construită în secolul al XVIII-lea, una dintre cele mai mari din Europa de Est. Cetatea dispune de o mulțime de obiective istorice, inclusiv catedrala catolică medievală, muzeul unificării naționale și rămășițele castrului roman.

Principala zonă istorică din Alba Iulia, regiunea cetății superioare a fost dezvoltată de Împăratul Sfânt Roman Carol al VI-lea, în onoarea căruia Habsburgii au redenumit orașul Karlsburg. Cetatea, cu șapte bastioane în formă stelară, a fost construită între 1716 și 1735 de doi arhitecți elvețieni de fortificații. Primul a fost Giovanni Morandi Visconti, care a construit două bastioane vechi în stil italian. Al doilea a fost Nicolaus Doxat de Demoret – poreclit „Vauban austriac”. După 1720, cei doi arhitecți au transformat radical fortăreața medievală formată de fostul Castrum Roman într-o fortăreață barocă de șapte bastioane, dezvoltând noul sistem olandez al lui Menno van Coehorn, cetatea Alba Iulia fiind cel mai bine conservat exemplu.

În interiorul cetatii se afla Sala Unirii cu Galeria Nationala de Onoare, Muzeul Național de Istorie al Unirii, Palatul Principal (Palatul Voivodal), catedrala ortodoxa, catedrala romano-catolică, Biblioteca Batthyaneum, palatul episcopului romano-catolic, Palatul Apor , Și Universitatea din Alba Iulia.

Catedrala Reîntregirii

(Catedrala ortodoxă românească, începutul secolului al XX-lea, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Alba_Iulia_(Gyulafeh%C3%A9rv%C3%A1r,_Karlsburg)_-_Orthodox_Cathedral.jpg)

Catedrala Unificării Ortodoxe a fost construită între 1921 și 1923, urmând planurile arhitectului D.G. Ștefănescu și construită sub supravegherea ing. T. Eremia. Frescele au fost pictate de Constantin într-un stil iconografic tradițional. Primii monarhi ai României Unificate, regele Ferdinand I și Regina Maria, au fost încoronați în catedrală pe 15 octombrie 1922.

Catedrala Sfântul Mihail

(Catedrala romano-catolică, turnul datează din secolul al XVII-lea, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Alba_Iulia_-_Catedrala_Sf.Mihail_Aprilie_2013.JPG)

Construită în secolele 10 și 11, catedrala romano-catolică este cea mai reprezentativă clădire din stilul romanic medieval din Transilvania și este considerată un important monument al arhitecturii medievale transilvănești timpurii. Mormintele lui John Hunyadi și Isabella Jagiełło-Regina Ungariei sunt situate acolo.

Muzeul Unirii.

(Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Obeliscul_lui_Horea,_Clo%C8%99ca_%C8%99i_Cri%C8%99an.jpg)

Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia se află în clădirea „Babylon”. A fost construit între anii 1851 și 1853 în scopuri militare și a devenit muzeu în 1887. Muzeul expune peste 130.000 de lucrări de artă, organizate cronologic. Sala de Unificare, de asemenea parte a Muzeului Național de Istorie, păstrează semnificația istorică a găzduirii, la 1 decembrie 1918, a mitingului celor 1228 de delegații românești din Transilvania care au determinat unirea provinciei cu Regatul României. Clădirea a fost folosită în 1895 ca un cazinou militar.

Biblioteca Batthyaneum

(Biblioteca Batthyaneum, fostă mănăstire a Trinitarianilor, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Biblioteca_Batthyaneum_-_fosta_m%C4%83n%C4%83stire_a_trinitarienilor_(2).jpg)

Biblioteca Batthyaneum se găsește într-o fostă biserică construită în stil baroc. În 1780, Ignác Batthyány, episcopul Transilvaniei, a adaptat interiorul clădirii pentru a fi folosit ca bibliotecă. Este renumită pentru seria de manuscrise, incunabule și cărți rare – cum ar fi jumătate din Codex Aureus din Lorsch din secolul al 9-lea, Codex Burgundus din secolul al XV-lea și Biblia Sacră din secolul al XIII-lea. Primul observator astronomic din Transilvania a fost fondat aici în 1792.

Palatul Apor

Palatul Apor, situat pe aceeași stradă ca și Biblioteca Bathyaneum, aparținea Prințului Apor și a fost construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. La începutul secolului al XVIII-lea a fost reședința liderului armatei austriece, prințul Steinville. Palatul a fost renovat în 2007 sub supravegherea Ministerului Culturii din România.

Palatul Voievodal

Palatul Principilor sau Palatul Voievodal a fost reședința domnitorului Mihai Viteazul în timpul primei unirii politice a românilor în 1600. Cronicile străine au imaginat-o ca o clădire extrem de luxoasă, bogat împodobită cu fresce și scări de marmură, care mai târziu s-au deteriorat. În timpul domniei prinților Gábor Bethlen și George II Rákóczi, a fost restaurat cel de-al doilea palat, însă nu la starea lui anterioară. După 1716, clădirea a fost folosită drept cazarmă a Imperiului Habsburgic.