Alegerile în Uniunea Europeană au loc la fiecare cinci ani prin sufragiu universal pentru persoanele adulte. În Parlamentul European sunt aleşi 751 parlamentari europeni, în mod direct, încă din 1979. Nicio altă instituţie europeană nu se alege în mod direct, deşi Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European sunt compuse în principal din oficiali aleşi la nivel naţional de fiecare ţară membră a Uniunii Europene.
Participarea la vot
Analizele au arătat că în campaniile pentru alegerile în Parlamentul European bătălia s-a dat de multe ori pe probleme naţionale, fiind folosite de votanţi pentru a pedepsi guvernele proprii pe termen mediu. De la primele alegeri în 1979 s-a observat o apatie în creştere pentru aceste alegeri. în ciuda importanţei crescânde a Parlamentului European. Analiştii politici din Cologne consideră că de fapt votanţii îşi exprimă astfel punctul lor de vedere referitor la integrarea europeană. Deşi guvernele sunt din ce în ce mai pro-europene, europarlamentarii eurosceptici sunt din ce în ce mai mulţi.
În Marea Britanie, în 1999 au participat la vot pentru alegerile europene 11 milioane persoane, în condiţiile în care la spectacolul TV Big Brother din 2002 au votat 22 milioane persoane.
Deşi prezenţa actuală la vot este mai mică cu peste 50% faţă de 1999, situaţia nu este considerată critică, comparativ cu situaţia votanţilor din Statele Unite ale Americii.
Sistemul de votare
Nu există un sistem de vot uniform pentru alegerea europarlamentarilor; fiecare stat membru poate alege propriul său sistem, ţinând cont de trei restricţii:
- Sistemul trebuie să fie o formă de reprezentare proporţională, pe liste de partid sau individual.
- Aria electorală poate fi divizată dacă aceasta nu va afecta natura proporţională a sistemul de votare.
- Oricare prag electoral la nivel naţional nu trebuie să fie mai mare de 5%.
Alocarea numărului de locuri pentru fiecare membru se bazează pe principiul proporţionalităţii degresive, astfel încât dacă este luată în considerare populaţia din fiecare ţară, statele mai mici au mai multe locuri decât ar avea în cazul proporţionalităţii stricte cu numărul de locuitori. Cum numărul de locuri pentru fiecare ţară s-a stabilit prin negocieri, nu există o formulă exactă pentru repartizarea numărului de locuri pentru ţările membre. Nu se poate realiza nicio schimbare în această configuraţie fără consimţământul unanim al tuturor guvervelor.
Schimbările în Parlamentul European între Tratatul de la Nisa şi cel de la Lisabona | ||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Member state | 2007 Nisa |
2009 Nisa |
2014 Lisabona |
2014c + Croatia |
Member state | 2007 Nisa |
2009 Nisa |
2014 Lisabona |
2014c + Croatia |
Member state | 2007 Nisa |
2009 Nisa |
2014 Lisabona |
2014c + Croatia |
||
Germania | 99 | 99 | 96 | 96 | Republica Cehă | 24 | 22 | 22 | 21 | Slovacia | 14 | 13 | 13 | 13 | ||
Franţa | 78 | 72 | 74 | 74 | Grecia | 24 | 22 | 22 | 21 | Croaţia | – | – | – | 11 | ||
Marea Britaniea | 78 | 72 | 73 | 73 | Ungaria | 24 | 22 | 22 | 21 | Irlanda | 13 | 12 | 12 | 11 | ||
Italia | 78 | 72 | 73 | 73 | Portugalia | 24 | 22 | 22 | 21 | Lituania | 13 | 12 | 12 | 11 | ||
Spania | 54 | 50 | 54 | 54 | Suedia | 19 | 18 | 20 | 20 | Letonia | 9 | 8 | 9 | 8 | ||
Polonia | 54 | 50 | 51 | 51 | Austria | 18 | 17 | 19 | 18 | Slovenia | 7 | 7 | 8 | 8 | ||
România | 35 | 33 | 33 | 32 | Bulgaria | 18 | 17 | 18 | 17 | Cipru | 6 | 6 | 6 | 6 | ||
Olanda | 27 | 25 | 26 | 26 | Finlanda | 14 | 13 | 13 | 13 | Estonia | 6 | 6 | 6 | 6 | ||
Belgia | 24 | 22 | 22 | 21 | Danemarca | 14 | 13 | 13 | 13 | Luxemburg | 6 | 6 | 6 | 6 | ||
Ţările cu litere italice sunt divizate în constituenţi subnaţionali. a Include Gibraltar, dar nicio altă dependenţă BOT, SBA sau Crown b Speakerul nu este numărat oficial, rămânând astfel 750 europarlamentari. c Conform propunerii Parlamentului European din 13 martie 2013. |
||||||||||||||||
Malta | 5 | 5 | 6 | 6 | ||||||||||||
Total: | 785 | 736 | 751b | 751 |
Grupuri politice
Uniunea Europeană are un sistem multipartinic. Adesea niciun partid nu reuşeşte să câştige puterea de unul singur, astfel încât trebuie să coopereze cu altele pentru a forma coaliţii cunoscute sub numele de „grupuri”. De notat că, întrucât din aceste alegeri nu rezultă niciun guvern, nu există nicio coaliţie permanentă, formală.
Cele două partide majore sunt Partidul Popular European conservator şi Partidul Socialiştilor Europeni socialist. Ele formează cele mai mari două grupuri, denumite EPP-ED şi respectiv PES, împreună cu alte partide mai mici. Există numeroase alte grupuri care includ Comuniştii, Regionaliştii, Naţional Conservatorii, Liberalii, şi Euroscepticii. Împreună ele formează cele şapte (între ianuarie 2007 şi noiembrie 2007: opt) grupuri recunoscute din parlament.
Europarlamentarii care nu sunt membri ai vreunui grup sunt cunoscuţi ca neînscrişi.
Rezultatele alegerilor pe grupuri politice, 1979 – 2009. De la stânga la dreapta:
Stânga Radicală
Socialişti
Verzi şi Regionalişti
Verzi
CDI sau TGI
|
Neînscrişi
Liberali
Alianţa Radicală
CD / EPP
Forza Europa
|
Conservatori
Eurosceptici
UEN
Dreapta îndepărtată
|
Adaptare şi traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns