Arta pentru artă: James Abbott McNeill Whistler

Figura 1.13 | Aranjament în culoarea cărnii și negru: Portretul lui Theodore Duret. Artist: James Abbott McNeill Whistler. Sursa: Muzeul Met/Wikimedia Commons. Licenta: Domeniu public

James Abbott McNeill Whistler (1834-1903, SUA, a trăit în Anglia) a pictat Aranjament în culoarea cărnii și negru: Portretul lui Theodore Duret în 1883, făcând referiri înapoi la semnele creatorilor de olari chinezi și japonezi folosite ca semnături pe ceramica lor în monograma pe care a adoptat-o ​​pentru munca sa: un design stilizat al unui fluture bazat pe inițialele sale. (Figura 1.13) Whistler a început să semneze opera sa cu figura recunoscută, dar modificată, a unui fluture, care părea adesea să danseze, în anii 1860. Începuse să colecționeze porțelan și printuri japoneze și a fost extrem de influențat de culorile, modelele și compozițiile lor, care reflectau principiile japoneze de frumusețe în artă, inclusiv simplitatea elegantă, liniștea, subtilitatea, naturalețea, frumusețea subestimată și asimetria sau neregularitatea.

Whistler s-a numărat printre numeroși artiști americani și europeni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea care s-au simțit obligați să se desprindă de ceea ce credeau că sunt constrângerile inhibitoare în ceea ce privește modul și ce fel de artă era prezentată studenților și în sistemul expozițiilor de artă tradiționale. Pentru Whistler și alții, astfel de restricții erau intolerabile; în calitate de artiști, trebuie să li se permită să-și urmeze liber propriile voci și activități creative. Adoptând principiile japoneze ale frumuseții în artă, Whistler a putut să urmeze ceea ce el a numit „Arta de dragul artei”. Adică, el a putut crea artă care nu a servit niciunui alt scop decât acela de a exprima ceea ce el, ca artist, a găsit a fi înălțător, armonios și plăcut ochiului, minții și sufletului:

• ”Arta ar trebui să fie independentă de orice sentimente externe – ar trebui să reziste singură și să facă apel la simțul artistic al ochiului sau urechii, fără a confunda acest lucru cu emoții cu totul străine de ea, cum ar fi devotamentul, mila, dragostea, patriotismul și altele asemenea. Toate acestea nu au nimic de a face cu ea; și de aceea insist să numesc lucrările mele „aranjamente” și „armonii”.” (4)

Diferențierea artistului în acest fel, ca cineva cu calificări și sensibilități speciale în contradicție cu standardele culturale și intelectuale predominante, a fost departe de rolul jucat de un savant-pictor precum Qian Xuan în China din secolul al XIII-lea. Lucrarea creată de Qian Xuan a fost în acord cu standardele predominante, în timp ce Whistler s-a gândit adesea la sine și arta sa ca fiind în conflict cu convențiile vremii sale. Continuând o noțiune sau categorizare a artistului care a fost prezent în Europa încă din secolul al XVI-lea (și, mai târziu, în Statele Unite), Whistler era geniul singular, creativ, a cărui artă a fost adesea greșit înțeleasă și nu neapărat acceptată.

Figura 1.14 | Nocturnă în negru și aur: Racheta care cade. Artist: James Abbott McNeill Whistler. Sursa: Detroit Institute of Arts/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu public

Așa a fost într-adevăr cazul. În 1878, Whistler a câștigat un proces pentru calomnie împotriva criticului de artă John Ruskin, care a descris pictura lui Whistler din 1875, Nocturnă în negru și aur: Racheta care cade, ca „aruncarea unui vas cu vopsea în fața publicului”. (Figura 1.14) În jurul anului 1880, după acea procedură neplăcută, Whistler a adăugat adesea o înțepătură lungă monogramei sale de fluture, simbolizând atât frumusețea blândă a artei sale, cât și natura puternică, uneori usturătoare, a personalității sale.

• (4) James Abbott McNeill Whistler, The Gentle Art of Making Enemies (New York: Frederick Stokes & Brother, 1908), www.gutenberg.org/files/24650/24650-h/24650-h.htm

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu