Aspecte financiare în publicarea academică

În anii 1960 și 1970, editorii comerciali au început să achiziționeze selectiv reviste „de calitate superioară” care au fost publicate anterior de societăți academice nonprofit. Când editurile comerciale au crescut semnificativ prețurile abonamentului, au pierdut puțin din piață, din cauza cererii inelastice pentru aceste reviste. Deși există peste 2.000 de editori, cinci companii cu scop profit (Reed Elsevier, Springer Science+Business Media, Wiley-Blackwell, Taylor & Francis și Sage) au reprezentat 50% din articolele publicate în 2013. (Din 2013, Springer Science+Business Media a fost supusă unei fuziuni pentru a forma o companie și mai mare, numită Springer Nature.) Datele disponibile indică faptul că aceste companii au marje de profit de aproximativ 40%, ceea ce o face una dintre cele mai profitabile industrii, în special în comparație cu editorii mai mici, care probabil operează cu marje mici. Acești factori au contribuit la „criza serialelor” – cheltuielile totale pentru seriale au crescut cu 7,6% pe an din 1986 până în 2005, dar numărul de seriale achiziționate a crescut în medie cu doar 1,9% pe an.

Spre deosebire de majoritatea industriilor, în publicarea academică cele mai importante două intrări sunt furnizate „practic gratuit”. Acestea sunt articolele și procesul de evaluare inter pares. Editorii susțin că adaugă valoare procesului de publicare prin sprijinul acordat grupului de evaluare inter pares, inclusiv burse, precum și prin dactilografiere, tipărire și publicare pe web. Analiștii de investiții, totuși, au fost sceptici cu privire la valoarea adăugată de către editorii cu scop profit, așa cum este exemplificat de o analiză a Deutsche Bank din 2005, care a afirmat că „credem că editorul adaugă relativ puțină valoare procesului de publicare… Pur și simplu observăm că dacă procesul ar fi într-adevăr la fel de complex, de costisitor și de valoare adăugată așa cum protestează editorii că este, marjele de 40% nu ar fi disponibile.”

Crize

O criză în publicarea academică este „percepută pe scară largă”; aparenta criză are de-a face cu presiunea combinată a reducerilor bugetare la universități și a costurilor crescute pentru reviste (criza serialelor). Reducerile bugetului universitar au redus bugetele bibliotecilor și au redus subvențiile pentru editurile afiliate universităților. Științele umaniste au fost deosebit de afectate de presiunea asupra editurilor universitare, care sunt mai puțin capabile să publice monografii atunci când bibliotecile nu își permit să le achiziționeze. De exemplu, ARL a constatat că „în 1986, bibliotecile și-au cheltuit 44% din bugetele lor pe cărți, comparativ cu 56% pe reviste; doisprezece ani mai târziu, raportul a scăzut la 28% și 72%.” Între timp, monografiile sunt din ce în ce mai așteptate pentru titularizarea în științe umaniste. În 2002, Asociația Limbii Moderne și-a exprimat speranța că publicarea electronică va rezolva problema.

În 2009 și 2010, sondajele și rapoartele au constatat că bibliotecile s-au confruntat cu reduceri bugetare continue, un sondaj din 2009 constatând că 36% dintre bibliotecile din Regatul Unit și-au redus bugetele cu 10% sau mai mult, comparativ cu 29% cu bugete crescute. În anii 2010, bibliotecile au început o reducere mai agresivă a costurilor cu ajutorul accesului deschis și al datelor deschise. Analiza datelor cu instrumente open source, cum ar fi Unpaywall Journals, a împuternicit sistemele de bibliotecă să-și reducă costurile de abonament cu 70% odată cu anularea marelui acord cu editori precum Elsevier.

Reforma publicării revistelor academice

Mai multe modele sunt investigate, cum ar fi modelele de publicare deschisă sau adăugarea de caracteristici orientate către comunitate. De asemenea, se consideră că „Interacțiunea științifică online în afara spațiului tradițional al revistei devine din ce în ce mai importantă pentru comunicarea academică”. În plus, experții au sugerat măsuri pentru a eficientiza procesul de publicare în diseminarea unor descoperiri noi și importante prin evaluarea meritului publicării pe baza semnificației și noutății rezultatelor cercetării.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)