Observ zilele acestea că toţi specialiştii constată cu „stupoare” (unii din ei) că leul se depreciază peste aşteptări. Nimeni nu îşi mai aduce aminte de grijile pe care şi le făceau aceştia anul trecut privind o creştere continuă a leului în acest an, până spre vară ziceau unii, datorită intrărilor masive de Euro de la Uniunea Europeană prin fondurile de postaderare, de la căpşunari, şi prin investitorii străini care se vor buluci să ne cumpere terenurile, casele şi fabricile.
Se pare că nu este chiar aşa.
Uniunea Europeană dă bani, dar nu oricum. Trebuiesc proiecte bine puse la punct, şi funcţionari care să le susţină. Căpşunarii au început să realizeze că este mai uşor să îţi faci un nou cămin în Spania şi să îţi aduci familia acolo decât să trimiţi banii în ţară ca să ţi-i mănânce parlamentarii şi guvernanţii noţtri prin intermediul taxelor şi impozitelor. Iar investitorii străini au destule probleme la ei acasă cu actuala recesiune economică pentru a mai cumpăra de la noi case la preţ de castel şi terenuri pe care nu se înghesuie să le lucreze nimeni.
Dar în opinia mea nu acestea sunt problemele cele mai importante care duc la deprecierea leului. Problema mare este cu economia naţională în derivă. Iar banii acumulaţi de marile firme şi de băncile cu capital străin se scurg inexorabil în afară. Culmea, chiar banii furaţi prin tranzacţii ilegale de persoane corupte din România, tot afară se scurg, pentru că este mai sigur pentru ei să plece atunci când sunt descoperiţi (din motive politice) sau când or să considere că nu mai e nimic de furat. Exemple sunt destule, unele chiar foarte cunoscute.
Păi, cum să ai o economie naţională stabilă şi puternică, atunci când tu, ca stat, nu vezi niciun chior din vânzarea uneia din cele mai mari firme din România, Rompetrol? Cum gestionezi tu, ca stat, economia naţională, atunci când habar nu ai că nu mai eşti demult proprietarul celei mai mari companii de cărbune, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, preluată de o firmă de apartament din Craiova pe gratis? După ce ai privatizat o mulţime de firme ai căror prorietari au vândut apoi utilajele la fier vechi şi au vândut terenul firmelor respective de zeci de ori mai scump decât preţul pe care l-au plătit? Câţi din banii obţinuţi de bănci rămân în ţară şi câţi se scurg afară prin diverse tertipuri (majoritatea legale) financiare?
Asta este, va trebui să ne obişnuim. Suntem aşa cum suntem, şi ca noi sunt guvernanţii! (Diferenţa ar fi că ei mai şi câştigă, nu sunt degeaba!)
Lasă un răspuns