(Învelișul electronic al astatinului-85.)
Astatinul este un element chimic cu simbolul At și numărul atomic 85. Este cel mai rar element natural din scoarța terestră, care apare doar ca produs de descompunere al diferitelor elemente mai grele. Toți izotopii astatinului sunt de scurtă durată; cel mai stabil este astatin-210, cu un timp de înjumătățire de 8,1 ore. În consecință, o probă solidă a elementului nu a fost niciodată văzută, deoarece orice specimen macroscopic ar fi imediat vaporizat de căldura radioactivității sale.
Proprietățile generale ale astatinului nu sunt cunoscute cu certitudine. Multe dintre ele au fost estimate din poziția sa pe tabelul periodic ca un analog mai greu al iodului și un membru al halogenilor (grupul de elemente care include fluor, clor, brom, iod și tennessine). Cu toate acestea, astatinul cade, de asemenea, aproximativ de-a lungul liniei de despărțire dintre metale și nemetale și un anumit comportament metalic a fost, de asemenea, observat și prezis pentru acesta. Astatina este probabil să aibă un aspect întunecat sau lucios și poate fi un semiconductor sau eventual un metal. Din punct de vedere chimic, sunt cunoscute mai multe specii anionice de astatin și majoritatea compușilor săi seamănă cu cei ai iodului, dar prezintă uneori și caracteristici metalice și prezintă unele asemănări cu argintul.
Prima sinteză a astatinului a fost realizată în 1940 de către Dale R. Corson, Kenneth Ross MacKenzie și Emilio G. Segrè de la Universitatea din California, Berkeley. Ei l-au numit din greaca veche ἄστατος (astatos) „instabil”. Ulterior, s-a descoperit că patru izotopi de astatin sunt prezenți în mod natural, deși mult mai puțin de un gram este prezent la un moment dat în scoarța terestră. Nici cel mai stabil izotop, astatin-210, nici astatin-211 util din punct de vedere medical, nu apar în mod natural; acestea sunt de obicei produse prin bombardarea bismut-209 cu particule alfa.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Fizica atomică și nucleară fenomenologică
Cartea abordează bazele fenomenlogice din fizica atomică, fizica nucleară, radioactivitatea, fizica particulelor, fisiunea, fuziunea și energia nucleară. Conținutul oferă o perspectivă modernă a domeniului, simultan cu o retrospectivă istorică a dezvoltării sale. Fiecare capitol pune accent pe explicațiile fizice ale … Citeşte mai mult
Materia: Solide, Lichide, Gaze, Plasma – Fenomenologie
O perspectivă contemporană asupra materiei, care ia în considerare toate entităţile ştiinţifice observabile, cu accent pe fenomene. În principiu, definiţia materiei se limitează la astfel de entităţi explorate de fizică. În funcţie de condiţiile termodinamice diferite, cum ar fi temperatura … Citeşte mai mult
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1
Un compendiu care se dorește a fi exhaustiv pentru domeniul fizicii, cu accent pe explicarea fenomenelor și aplicațiilor practice. O carte pentru studiul personal, concisă și ușor de citit, care clarifică aceste teorii ale fizicii, cel mai important domeniu al … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns