(Ce este cultura? (Dans balinez tradicțional))
Oamenii sunt creaturi sociale. Încă din zorii lui Homo sapiens, acum aproape 200.000 de ani, oamenii s-au grupat în comunități pentru a supraviețui. Trăind împreună, oamenii au dezvoltat forme de cooperare care au creat obiceiuri, comportamente și moduri de viață comune cunoscute sub numele de cultură – de la metode specifice de creștere a copiilor până la tehnici preferate de obținere a hranei. Peter Berger (n. 1929) a susținut că acesta este rezultatul unei probleme umane fundamentale (1967). Spre deosebire de alte animale, oamenilor le lipsește programarea biologică pentru a trăi pe cont propriu. Ele necesită o perioadă prelungită de dependență pentru a supraviețui în mediu. Crearea culturii face acest lucru posibil, oferind un scut protector împotriva impozițiilor dure ale naturii. Cultura oferă stabilitatea continuă care permite existența umană. Aceasta înseamnă, totuși, că mediul uman nu este natura în sine, ci cultura însăși.
De-a lungul istoriei umanității, acest lucru a dus la o diversitate incredibilă a modului în care oamenii și-au imaginat și au trăit viața pe Pământ, care a fost numită de Wade Davis (n. 1953) etnosferă. Etnosfera este totalitatea „modurilor de a gândi, de a fi și de a se orienta pe Pământ” ale tuturor culturilor (Davis, 2007). Este moștenirea noastră culturală colectivă ca specie. O singură cultură, ca sferă de semnificații împărtășită de un singur grup social, este mijlocul prin care acel grup dă sens lumii și reciproc. Dar există multe culturi și multe moduri de a înțelege lumea. Printr-o multitudine de invenții culturale, societățile umane s-au adaptat la condițiile de mediu și biologice ale existenței umane în multe moduri diferite. Ce învățăm din asta?
În primul rând, aproape orice comportament uman, de la cumpărături la căsătorie și până la exprimarea sentimentelor, este învățat. În Canada, oamenii tind să vadă căsătoria ca pe o alegere între două persoane bazată pe sentimente reciproce de iubire. În alte națiuni și în alte vremuri, căsătoriile au fost aranjate printr-un proces complicat de interviuri și negocieri între familii întregi sau, în alte cazuri, printr-un sistem direct, cum ar fi o mireasă prin corespondență. Pentru cineva crescut în Winnipeg, obiceiurile de căsătorie ale unei familii din Nigeria pot părea ciudate sau chiar greșite. În schimb, cineva dintr-o familie tradițională din Kolkata ar putea rămâne perplex la ideea dragostei romantice ca fundație pentru angajamentul pe viață al căsătoriei. Cu alte cuvinte, modul în care oamenii văd căsătoria depinde în mare măsură de ceea ce au fost învățați. Familiarizarea cu aceste reguli de cultură scrise și nescrise îi ajută pe oameni să se simtă în siguranță și „normali”. Majoritatea oamenilor doresc să-și trăiască viața de zi cu zi încrezători că comportamentele lor nu vor fi contestate sau perturbate. Prin urmare, comportamentul bazat pe obiceiuri învățate nu este un lucru rău, dar ridică problema modului de a răspunde la diferențele culturale.
(Normele culturale care guvernează transportul public variază în Canada, Austria, Mumbai și Tokyo. Cum s-ar acționa și s-ar simți un vizitator dintr-un oraș rural din Canada în acest tren aglomerat?)
În al doilea rând, cultura este inovatoare. Existența unor practici culturale diferite dezvăluie modul în care societățile găsesc soluții diferite la problemele vieții reale. Diferitele forme de căsătorie sunt soluții diverse la o problemă comună, problema organizării familiilor în vederea creșterii copiilor și reproducerii speciei. Problema de bază este împărtășită de diferitele societăți, dar soluțiile sunt diferite. Aceasta ilustrează faptul că cultura în general este un mijloc de rezolvare a problemelor. Este un instrument compus din capacitatea de a abstractiza și conceptualiza, de a coopera și coordona eforturi colective complexe și de a modifica și construi lumea pentru a se potrivi scopurilor umane. Este depozitul de soluții creative, tehnici și tehnologii pe care oamenii se bazează atunci când se confruntă cu problemele comune de bază ale existenței umane. Prin urmare, cultura este cheia modului în care oamenii, ca specie, s-au adaptat cu succes la mediu. Existența unor culturi diferite se referă la diferitele mijloace prin care oamenii folosesc inovația pentru a se elibera de constrângerile biologice și de mediu.
În al treilea rând, cultura este de asemenea restrictivă. Culturile își păstrează tiparele distinctive de-a lungul timpului. În capitalismul global, deși cultura canadiană, cultura franceză, cultura malaeziană și cultura kazahă vor împărtăși anumite caracteristici precum raționalizarea și comercializarea, ele diferă și în ceea ce privește limbile, credințele, practicile alimentare și alte moduri de viață. Ele se adaptează și răspund la capitalism în moduri unice, în funcție de moștenirea lor comună. Formele culturale locale au capacitatea de a restrânge schimbările produse de globalizare. Pe de altă parte, diversitatea culturilor locale este din ce în ce mai limitată de presiunile de omogenizare ale globalizării. Practicile economice care se dovedesc ineficiente sau necompetitive pe piața globală dispar. Semnificațiile practicilor și cunoștințelor culturale se schimbă pe măsură ce acestea sunt transformate în mărfuri pentru consumul turistic sau sunt brevetate de companiile farmaceutice. Globalizarea restrânge din ce în ce mai mult formele, practicile și posibilitățile culturale.
Există o dinamică în cultura inovației și a restricției. Țesătura culturală a semnificațiilor și orientărilor comune, care le permite indivizilor să dea un sens lumii și locului lor în ea, se poate schimba fie odată cu contactul cu alte culturi, fie cu schimbări în formarea socio-economică, permițând oamenilor să se revizuiască și să se reinventeze, fie poate rămâne. rigid și restrânge schimbarea. Multe probleme contemporane legate de identitate și apartenență, de la multiculturalism și identități hibride până la fundamentalismul religios, pot fi înțelese în această dinamică de inovare și restricție. În mod similar, efectele schimbărilor sociale asupra modurilor de viață, de la noile moduri de comunicare electronică până la eșecurile de a răspunde la schimbările climatice, implică o tensiune între inovare și restricție
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Lasă un răspuns