Multe culturi antice dețineau concepte mitice și teologice despre istorie și timp care nu erau liniare. Astfel de societăți au văzut istoria ca fiind ciclică, cu evul întunecat și cel de aur alternând. Platon a predat conceptul de Anul Mare, iar alți greci au vorbit despre eoni. Exemple similare includ vechea doctrină a veșnicei întoarceri, care a existat în Egiptul Antic, în religiile indiene, în concepțiile grecilor pitagoreici și ale stoicilor. În Lucrări și Zile, Hesiod a descris cinci epoci ale omului: Epoca de aur, Epoca de argint, Epoca de bronz, Epoca eroică și Epoca de fier, care a început odată cu invazia doriană. Unii savanți identifică doar patru vârste, corespunzătoare celor patru metale, epoca eroică fiind considerată a fi descrierea epocii bronzului. Un număr de patru vârste s-ar potrivi cu vârstele vedice sau hinduse cunoscute sub numele de Satya Yuga, Treta Yuga, Dvapara Yuga și Kali Yuga, care împreună formează un ciclu Yuga care se repetă. Potrivit jainismului, această lume nu are început sau sfârșit, ci trece constant prin cicluri de creșteri (utsarpini) și declinări (avasarpini). Mulți greci credeau că, așa cum omenirea a trecut prin patru etape de caracter în timpul fiecărei ascensiuni și căderi a istoriei, la fel a trecut și guvernul. Ei considerau democrația și monarhia drept regimurile sănătoase ale epocii superioare; și oligarhia și tirania ca regimuri corupte comune vârstelor inferioare.
În Orient, teoriile ciclice ale istoriei s-au dezvoltat în China (ca o teorie a ciclului dinastic) și în lumea islamică în lucrările lui Ibn Khaldun (1332-1406).
În timpul Renașterii, concepțiile ciclice ale istoriei au devenit comune, susținătorii ilustrând decăderea și renașterea indicând declinul Imperiului Roman. Discursurile despre Livy a lui Machiavelli (1513–1517) oferă un exemplu. Noțiunea de Imperiu conținea în sine ascensiune și decadență, ca în The History of the Decline and Fall of the Roman Empire (1776) a lui Edward Gibbon (pe care Biserica Romano-Catolică a plasat-o pe Index Librorum Prohibitorum).
În timpul Epocii Luminilor, istoria a început să fie văzută atât ca liniară, cât și ca ireversibilă. Interpretările lui Condorcet asupra diferitelor „etape ale umanității” și pozitivismul lui Auguste Comte au fost printre cele mai importante formulări ale unor astfel de concepții despre istorie, care au avut încredere în progresul social. Ca și în tratatul de educație al lui Jean-Jacques Rousseau, Emile (1762) (sau „arta de a instrui oamenii”), iluminismul a conceput specia umană ca perfectibilă: natura umană putea fi dezvoltată la infinit printr-o pedagogie bine gândită.
Concepțiile ciclice au continuat în secolele al XIX-lea și al XX-lea în lucrările unor autori precum Oswald Spengler (1880–1936), Nikolay Danilevsky (1822–1885) și Paul Kennedy (1945–), care au conceput trecutul uman ca o serie de repetiții, se ridică și coboară. Spengler, la fel ca Butterfield, când scria ca reacție la măcelul din Primul Război Mondial din 1914–1918, credea că o civilizație intră într-o eră a cezarismului după ce sufletul ei moare. Spengler credea că sufletul Occidentului era mort și că cezarismul era pe cale să înceapă.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Filosofii care au influențat dezvoltarea umanității
Cartea include scurte lucrări filosofice și fragmente ale celor mai citite și mai influente cărți, selectate pe baza unor cunoscute clasamente ale erudiților filosofi contemporani. Unii dintre cei mai mari gânditori din istoria lumii au activat în domeniul filosofiei. Studiind … Citeşte mai mult
Filosofia contează – Prezentări și recenzii
Prezentări și recenzii ale unor lucrări filosofice care au influențat conceptele și discursurile filosofice, și viziunea actuală asupra lumii. CUPRINS: Despre sens și referință Structura normativă a științei – Universalism – „Comunism” – Dezinteresare – Scepticism organizat Natura teoriilor – … Citeşte mai mult
Filosofie – Noțiuni de bază, Volumul 1
O introducere prin noțiuni de bază în lumea filosofiei, cu răspunsuri la cele mai profunde întrebări pe care ni le punem cu toții, prin prisma celor mai mari filozofi din lume, de la Platon și Confucius până la gânditorii moderni. … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns