Observ că există o tendinţă din ce în ce mai accentuată în media să se formeze două curente de opinie: unul care consideră că toate problemele economice se datorează furturilor de către sau cu ajutorul persoanelor corupte din administraţia centrală şi locală, guvernele ţărilor dezvoltate încercând să ne ajute să eliminăm acest flagel; şi un alt curent de opinie conform căruia toate problemele noastre îşi au originea în acapararea, de către companiile multinaţionale, a tuturor bogăţiilor noastre, oamenii de afaceri autohtoni fiind eliminaţi intenţionat.
Dar dacă amândouă curente de opinie au dreptate? E posibil ca prin acţiunile anti-corupţie firmele multinaţionale să împuşte doi iepuri dintr-odată? Să disponibilizeze anumite valori interne aflate în mîinile românilor corupţi, şi să creeze o aparenţă de justiţie?
Riscul este altul, deja evident şi în evoluţie ascendentă: din ce în ce mai mulţi români abordează aceste întrebări cam tot la fel de detaşat ca şi un film la televizor. Interesant, dar neimplicant. Pentru că, indiferent de rezultat, acesta nu va afecta în niciun fel viaţa de zi cu zi a omului simplu. Chiar şi dintre cei care se mai revoltă încă, o parte o fac cam în acelaşi stil în care s-ar revolta dacă la un meci de fotbal al echipei favorite arbitrul a favorizat echipa adversă. Sunt afectaţi emoţional, şi cam atât.
Asta, poate şi pentru că atunci când iau o decizie importantă, guvernanţii o argumentează cu ideea că guvernele şi ambasadele ţărilor dezvoltate au solicitat-o sau sunt de acord cu ea, uitând să mai facă referire la cetăţenii români, care nu mai contează în criteriile decizionale.
Indiferenţă, apatie, sau resemnare? Mai avem oare vreo şansă?
(Foto raspi007, panoramio.com)
Lasă un răspuns