Calculatoarele și alte dispozitive electronice sunt prezente în fiecare aspect al vieții moderne. Nu cu mulți ani în urmă, un singur computer umplea o cameră întreagă; astăzi, un calculator poate încăpea în palmă.
Aceleași progrese tehnologice care au contribuit la aplicarea legii sunt exploatate de către infractori.
Calculatoarele pot fi folosite pentru a comite infracțiuni, pot conține dovezi ale crimelor, și poate fi chiar ținte ale criminalității. Înțelegerea rolului și naturii probelor electronice care ar putea fi găsite, cum să se proceseze scena unei crime care conține probe electronice potențiale, și modul în care o agenție ar putea răspunde unor astfel de situații, sunt probleme cruciale.
Aplicarea legii pentru probele electronice
Aplicarea legii pentru probele electronice impune ca ofițerii, investigatori, examinatorii medico-legale și managerii să conlucreze. O primă acțiune în cazul unei crime informatice poate fi recunoașterea, colectarea, păstrarea, transportul și/sau depozitarea probelor electronice.
În lumea de azi, acest lucru poate include aproape pe toți cei implicați. Ofițerii pot avea de-a face cu dispozitive electronice în timpul activității lor zilnice. Anchetatorii pot conduce colectarea probelor electronice, sau pot efectua ei înșiși colectarea. Experții medico-legali pot oferi asistență la locul crimei și se efectua examene pe probe.
Managerii au responsabilitatea asigurării că personalul de sub îndrumarea lor este instruit și dotat corespunzător pentru a gestiona în mod corespunzător probele electronice.
Cu toții trebuie să înțeleagă natura fragilă a probelor electronice și principiile și procedurile asociate cu colectarea și păstrarea acestora. Acțiunile care pot modifica, deteriora sau distruge probele inițiale pot fi examinate cu atenție de către instanțele de judecată.
Trebuie să existe proceduri în vigoare care să pună accent pe investigarea electronică a scenei crimei. Managerii ar trebui să determine cine va stabili nivell particular de servicii și modul în care vor fi finanțate aceste servicii.
Personalul ar trebui să beneficieze de o pregătire tehnică inițială și permanentă. De cele mai multe ori, anumite cazurinecesită un nivel mai ridicat de expertiză, instruire, sau echipament, iar managerii ar trebui să aibă un plan stabilit în ceea ce privește modul în care să răspundă la aceste cazuri. Cererea de răspunsuri la probele electronice este de așteptat să crească în viitorul apropiat. Astfel de servicii impun alocarea de resurse dedicate pentru aceste scopuri.
Natura latentă a probelor electronice
Probele electronice sunt informații și date de valoare în investigație, sunt stocate sau transmise de către un dispozitiv electronic. Ca atare, probele electronice sunt o dovadă latentă în același sens ca și amprentele digitale sau ADN-ul probelor (acidul dezoxiribonucleic). În starea naturală, nu putem „vedea” ce este conținut în obiectul fizic care deține dovezile noastre. Sunt necesare echipamente și software pentru a face probele vizibile. Pot fi necesare mărturii pentru a ajuta procesul de examinare și a stabili orice limitări ale procesului.
Probele electronice sunt, prin însăși natura lor, fragile. Ele pot fi alterate, deteriorate sau distruse prin manipularea sau examinarea necorespunzătoare. Din acest motiv, trebuie luate măsuri de precauție speciale pentru a documenta, colecta, păstra și examina acest tip de probe.
Omiterea acestor măsuri poate face ca probele să ajungă inutilizabile, sau să conducă la o concluzie inexactă sau eronată.
Medicina legală
Natura probelor electronice este de așa natură încât prezintă provocări deosebite pentru admisibilitatea acestora în instanța de judecată. Pentru a face față acestor provocări, trebuie să se urmeze procedurile medico-legale adecvate. Aceste proceduri includ, dar nu sunt limitate la, patru faze: colectare, control, analiză și raportare.
Faza de colectare presupune căutarea, recunoașterea, colectarea, și documentarea probelor electronice. Faza de colectare poate implica și informații în timp real și stocate care pot fi pierdute dacă nu sunt luate măsuri de precauție la fața locului.
Procesul de examinare ajută la vizibilitatea probelor și explicarea originii și semnificației acestora. Acest proces ar trebui să îndeplinească mai multe lucruri. În primul rând, ar trebui să documenteze conținutul și starea elementelor de probă în totalitatea lor. O astfel de documentație permite tuturor părților să descopere ceea ce este conținut în probă. Căutarea de informații care pot fi ascunse sau neclare este inclusă în acest proces. Odată ce toate informațiile sunt vizibile, poate începe procesul de reducere a datelor, separând astfel „grâul” de „pleavă.” Având în vedere cantitatea enormă de informații care pot fi stocate pe suporturi de stocare de calculator, această parte a examenului este critică.
Analiza diferă de examinare prin aceea că vede produsul examinării prin prisma semnificației sale și valoarea probatorie a cazului. Examinarea este o tehnică de revizuire care este domeniul medicului legist, în timp ce analiza este efectuată de către echipa de investigație. În unele agenții, aceeași persoană sau grup va îndeplini ambele roluri.
Un raport scris care descrie procesul de examinare și datele pertinente recuperate completează o examinare. Notele de examinare trebuie să fie păstrate în scopul descoperirii sau al mărturiilor. Un examinator poate răspunde nu numai de efectuarea examinării, ci și de validitatea procedurii și calificările sale pentru a efectua examinarea.
Sursa: Institutl Național de Justiția al SUA
Lasă un răspuns