Probele digitale sunt acele informaţii cu valoare doveditoare pentru organele de urmărire penalăşi pentru instanţele judecătoreşti, care sunt stocate, prelucrate sau transmise prin intermediul unui sistem informatic. Ele sunt definite ca:
orice informaţie cu valoare probantă care este fie stocată, prelucrată sau transmisă ăîntr-un format digital.
Probele digitale cuprind probele informatice, probele audio digitale, video digitale, cele produse sau transmise prin telefoane mobile, faxuri digitale, etc.
Una dintre particularităţile acestui tip de probe este că ele aparent nu sunt evidente, fiind conţinute în echipamentele informatice ce le stochează. Este nevoie de echipamente de investigaţie şi de software-uri specifice pentru a face ca aceste probe să ăfie disponibile, tangibile şi utilizabile.
Un alt aspect este legat de faptul că astfel de probe sunt foarte „fragile”, în sensul că pot fi modificate sau pot dispărea foarte uşor, prin metode care de multe ori sunt la îndemâna făptuitorilor. Din această cauză investigatorii trebuie să ia măsuri speciale de protecţie pentru a strânge, păstra şi examina aceste probe. Păstrarea acestor tipuri de probe a devenit o preocupare crescândă a investigatorilor din întreaga lume.
Necesitatea uniformizării practicii în domeniu a dus la elaborarea de standarde cu privire la probele digitale. În Anexele V şi VI sunt prezentate, ca exemplu, Standardele cu privire la probele digitale elaborate de International Organization on Computer Evidence (IOCE) şi de Scientific Working Group on Digital Evidence (SWGDE).
(Sursa: MCTI)
Lasă un răspuns