Home » Articole » Articole » Calculatoare » Inteligența artificială » Critica lui Hubert Dreyfus a inteligenței artificiale

Critica lui Hubert Dreyfus a inteligenței artificiale

Hubert Dreyfus
Credit: Jörg Noller/Wikimedia Commons, licența CC BY-SA 3.0

(Hubert Dreyfus)

Hubert Dreyfus a fost un critic al cercetării în domeniul inteligenței artificiale. Într-o serie de lucrări și cărți, inclusiv Alchemy and AI (1965), What Computers Can’t Do (1972; 1979; 1992) și Mind over Machine (1986), el a prezentat o evaluare pesimistă a progresului AI și o critică a fundamentelor filozofice ale domeniului. Obiecțiile lui Dreyfus sunt discutate în majoritatea introducerilor în filosofia inteligenței artificiale, inclusiv Russell & Norvig (Russell, Stuart J.; Norvig, Peter. (2021). Artificial Intelligence: A Modern Approach (4th ed.)), un manual standard de AI, și în Fearn (Fearn, Nicholas (2007), The Latest Answers to the Oldest Questions: A Philosophical Adventure with the World’s Greatest Thinkers), un studiu al filosofiei contemporane.

Dreyfus a susținut că inteligența și expertiza umană depind în primul rând de procesele inconștiente, mai degrabă decât de manipularea simbolică conștientă, și că aceste abilități inconștiente nu pot fi niciodată captate pe deplin în reguli formale. Critica sa s-a bazat pe intuițiile filosofilor continentali moderni, cum ar fi Merleau-Ponty și Heidegger, și a fost îndreptată către primul val de cercetare AI care a folosit simboluri formale de înalt nivel pentru a reprezenta realitatea și care a încercat să reducă inteligența la manipularea simbolurilor.

Când ideile lui Dreyfus au fost introduse pentru prima dată la mijlocul anilor 1960, au fost considerate ridicole și întâmpinate cu ostilitate totală. Cu toate acestea, în anii 1980, multe dintre perspectivele sale au fost redescoperite de cercetătorii care lucrau în robotică și noul domeniu al conexionismului – abordări numite acum „sub-simbolice”, deoarece evită accentul pe care cercetarea AI timpurie a pus-o pe simbolurile de nivel înalt. În secolul 21, abordările bazate pe statistici ale învățării automate simulează modul în care creierul folosește procesele inconștiente pentru a percepe, a observa anomalii și a face judecăți rapide. Aceste tehnici au mare succes și sunt în prezent utilizate pe scară largă atât în industrie, cât și în mediul academic. Istoricul și cercetătorul AI Daniel Crevier scrie: „timpul a dovedit acuratețea și perceptivitatea unora dintre comentariile lui Dreyfus.” Dreyfus a spus în 2007: „Îmi dau seama că am câștigat și s-a terminat – au renunțat.”

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)

Călătoria în timp - Paradoxul bunicului
Filosofia călătoriei în timp – Paradoxul bunicului

Newton a susținut ideea timpului absolut, spre deosebire de Leibniz pentru care timpul este doar o relație între evenimente și nu poate fi exprimat în mod independent, afirmație în concordanță ci relativitatea spațiu-timpului. Eternismul susține că trecutul și viitorul există … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 0.00 lei Adaugă în coș
Gerard_van_Honthorst_001.jpg
Naşterea lui Iisus Hristos

Creștinii sărbătoresc nașterea lui Isus Hristos de către Fecioara Maria ca o împlinire a profeției mesianice din Vechiul Testament. Biblia conține două povestiri care descriu evenimentele din jurul nașterii lui Isus. În funcție de perspectiva fiecăruia, aceste povestiri sunt fie … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 0.00 lei Adaugă în coș
Matematica jocurilor de noroc
Matematica jocurilor de noroc

Matematica jocurilor de noroc este o colecție de aplicații de probabilități întâlnite în jocurile de noroc, care pot fi incluse în teoria jocurilor. Din punct de vedere matematic, jocurile de noroc sunt experimente generatoare diverse tipuri de evenimente aleatorii, ale … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 0.00 lei Adaugă în coș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *