Antreprenorul este de obicei văzut ca un inovator – un designer de noi idei și procese de afaceri. Aptitudinile de management și abilitățile foarte bune de consolidare a echipei sunt adesea percepute ca atribute de lider esențiale pentru antreprenorii de succes. Robert Reich, expert în economie politică, consideră conducerea, capacitatea de management, și de consolidarea echipei drept calitățile esențiale ale unui antreprenor.
Teoreticienii Frank Knight și Peter Drucker au definit antreprenoriatului în termeni de asumarea de riscuri. Antreprenorul este dispus să își riște cariera și securitatea financiară în numele unei idei, petrecându-și timpul și cheltuindu-și capital pe o afacere incertă. Knight a clasificat trei tipuri de incertitudini:
- Riscul, care este măsurabil statistic (cum ar fi probabilitatea de a extrage o minge de culoare roșie dintr-o urnă care conține 5 bile roșii și 5 bile albe).
- Ambiguitatea, care este greu să se măsoare din punct de vedere statistic (cum ar fi probabilitatea de a extrage o bilă roșie dintr-o urnă care conține 5 bile roșii, dar un număr necunoscut de bile albe).
- Adevărată incertitudine sau incertitudinea Knightian, care este imposibil de estimat sau prezis din punct de vedere statistic, cum ar fi probabilitatea de a extrage o bilă roșie dintr-o urnă al cărei număr de bile roșii este necunoscut, ca și numărul de bile albe.
Antreprenoriatul este adesea asociat cu adevărata incertitudine, în special atunci când este vorba de ceva cu adevarat nou, cum ar fi o piață care nu exista anterior.
Antreprenoriatul ca o proiectare a relațiilor individuale/oportunități
Potrivit lui Shane și Venkataraman, antreprenoriatul cuprinde atât „indivizi întreprinzători” cât și „oportunități antreprenoriale”, iar cercetătorii ar trebui să studieze natura indivizilor care răspund la aceste oportunități spre deosebire de alții, oportunitățile în sine și legătura între indivizi și oportunități. Pe de altă parte, Reynolds și ceil. susțin că indivizii sunt motivați să se angajeze în eforturile antreprenoriale în principal de necesitate sau oportunitate, respectiv indivizii apelează la antreprenoriat în primul rând din necesități de supraviețuire sau pentru că identifică oportunități de afaceri care satisfac nevoia lor de realizare. De exemplu, inegalitatea economică mai mare tinde să crească cheltuielile de de antreprenoriat la nivel individual. Cu toate acestea, cea mai mare parte se bazează adesea pe necesitate, mai degrabă decât oportunitate.
Percepţia antreprenorială
Indivizii folosesc ceea ce este descris ca „o abilitate înnăscută” sau percepția cvasi-statistică pentru a testa opinia publică. Oamenii presupun că pot simți și că își dau seama ce gândesc alții.
Mass-media joacă un rol important în determinarea opiniei dominante, din moment ce observațiile noastre directe sunt limitate la un procentaj mic al populației. Mass-media are un impact enorm asupra modului în care este descrisă opinia publică, și poate avea un impact dramatic asupra percepției unui individ despre opinia publică, indiferent dacă este sau nu această descriere este factuală.
Capacitatea antreprenorilor de a inova se referă la trăsături înnăscute, inclusiv extrovertire și o înclinație pentru asumarea de riscuri. Potrivit lui Joseph Schumpeter, capacitățile de inovare, introducând noi tehnologii, creșterea eficienței și a productivității, sau generarea de noi produse sau servicii, sunt calități caracteristice ale antreprenorilor. De asemenea, mulți cercetători susțin că antreprenoriatul este o chestiune de gene, și că nu oricine poate fi un antreprenor.
S-a susținut. totuși, că antreprenorii nu sunt atât de distinctivi; și că acestea sunt, în esență, conceptualizări sărace ale „non-antreprenorilor” care mențin portrete laudative ale „antreprenorilor”.
Stiluri antreprenoriale
Diferențele în organizațiile antreprenoriale reflectă adesea parțial identitatea eterogenă a fondatorilor lor. Fauchart și Gruber au clasificat întreprinzătorii în trei tipuri principale: darwiniști, comunitarieni și misionari. Aceste tipuri de antreprenori sunt divergente în mod fundamental în punctele lor de vedere, motivații sociale și modele de crearea de noi firme.
Aspecte psihologice
Economist de la Universitatea Stanford, Edward Lazear, a concluzionat într-un studiu din 2005 că diversitatea în educație și experiența de muncă a fost cel mai important lucru prin care se disting antreprenorii de non-antreprenori Un studiu din 2013, al lui Uschi Backes-Gellner de la Universitatea din Zurich și Petra Moog de la Universitatea din Siegen în Germania, a constatat că o rețea socială diversificată a fost de asemenea importantă în distingerea studenților care ar putea deveni antreprenori.
Studiile arată că înclinațiile psihologice pentru antreprenori de sex masculin și de sex feminin sunt mai mult similare decât diferite. Studiile empirice sugerează că femeile antreprenor posedă abilități de negociere puternice și abilități de formare a consensului.
Jesper Sørensen a scris ca influențele semnificative asupra deciziei de a deveni antreprenor sunt ale colegilor la locul de muncă și compoziția socială. Sørensen a descoperit o corelație între a lucra cu foști antreprenori și cât de des aceste persoane devin antreprenori ei înșiși, comparativ cu cei care nu au lucrat cu antreprenorii. Compoziția socială poate influența spiritul antreprenorial în colegi prin demonstrarea posibilității de succes, stimularea unei atitudini gen „El poate face acest lucru, eu de ce să nu pot?”. După cum a menționat Sørensen, „Când cunoști alte persoane care au reușit pe cont propriu, nu pare o nebunie.”
Cât despre modelul de personalitate al lui Cattell, ambele trăsături și atitudini de personalitate au fost investigate de către psihologi. Cu toate acestea, în cazul cercetării antreprenoriatului, aceste noțiuni sunt folosite și de către cadrele didactice, dar vag. Potrivit lui Cattell, personalitatea este un sistem care este legat de mediul înconjurător. El mai adaugă că sistemul caută o explicație a tranzacțiilor complexe efectuate de către ambele – trăsături și atitudini. Acest lucru se datorează faptului că fiecare din ele aduc o schimbare și creștere a unei persoane.
Asadar, personalitatea este aceea care informează ce va face un individ atunci când se confruntă cu o situație dată. Pur și simplu, răspunsul unei persoane este declanșat de personalitatea sa și situația cu care se confruntă.
Antreprenorii inovativi este mai probabil să experimenteze ceea ce psihologul Mihaly Csikszentmihalyi numește concentrare (flow). Concentrarea apare atunci când un individ uită de lumea exterioară datoprită unei puternice introspecții. Csikszentmihalyi a sugerat că inovațiile apar la persoanele aflate în acea stare. Alte studii au ajuns la concluzia ca o motivație internă puternică este un ingredient vital pentru inovare. Convcentrarea poate fi comparată cu conceptul lui Maria Montessori de normalizare, o stare care include capacitatea unui copil de perioade lungi de veselie si concentrare intensă. Csikszentmihalyi a recunoscut că mediul pregătit de Montessori oferă copiilor posibilitatea de a realiza această concentrare. Astfel, calitatea și tipul de educație timpurie pot influența aptitudinile de întreprinzător.
Lasă un răspuns