Dimitrie Grecescu (n. 15 iunie 1841, Cerneţi, Mehedinţi – d. 2 octombrie 1910, Bucureşti), a urmat Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie condusă de Carol Davila, instituţie care i-a acordat licenţa în medicină (1863), pentru ca ulterior să obţină doctoratul în medicină, cu o lucrare de botanică medicală (1868).
A predat ani îndelungaţi (1869—1903) botanica medicală la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a fost director al Grădinii Botanice de la Cotroceni, pe care a dezvoltat-o, şi membru al Academiei Române (din 1907). A fost membru fondator al Societăţii Ştiinţelor Medicale din Bucureşti, de asemenea membru al Societăţii Natufaliştilor din Moscova şi al Societăţii de Botanică din Franţa.
In acelaşi timp, a activat ca medic militar distingîndu-se în mod deosebit în cursul Războiului Independenţei.
Creatorul botanicii românesti si al Gradinii botanice din Bucuresti. Contributii valoroase în flora comparata din Balcani. Cu sprijinul studenţilor săi, plante din toate zonele ţării, a alcătuit cel mai complet ierbar de la noi — Ierbarul florei României —, iar ulterior relaţiile cu botaniştii de peste hotare i-au prilejuit alcătuirea unui exemplar Ierbar european. Un mare interes prezintă teoria lui D. Grecescu asupra „florei dacice”, în care subliniază unitatea florei României pe întreg spaţiul vechii Dacii.
În anul 1898 apare lucrarea sa cea mai importantă, carte fundamentală a ştiinţei româneşti: Conspectul Florei României. Plantele sînt aici clasificate riguros şi extrem de judicios, iar alături de denumirea lor ştiinţifică figurează cea populară. Sînt totodată prezentate particularităţile vegetaţiei din diferite zone. O completare a acestei lucrări monumentale a apărut în 1909.
Citate din Dimitrie Grecescu: „În ştiinţă buna credinţă şi adevărul constituie bunurile cele mai de preţ”, iar pentru a combate pe cei care se încăpăţînau să susţină idei greşite chiar atunci cînd rătăcirea lor era evidentă, a adăugat: „O eroare aflată şi îndreptată valorează aproape cît o descoperire”.
Lasă un răspuns