Gheorghe Ionescu-Siseşti (n. 16 octombrie 1885, Siseştii de Jos, Mehedinţi – d. 4 iunie 1967, Otopeni) agronom român, doctor în ştiinţe agricole al Universităţii din Jena. Membru al Academiei Române.
Tatal, Constantin Ionescu, era preot, iar mama casnica. Din cei 11 copii ai familiei Ionescu, opt au ramas in viata: patru baieti si patru fete.
Dupa terminarea cursului primar in satul natal, Constantin Ionescu l-a inscris pe Gheorghe la Liceul Traian din Turnu Severin. In anul 1905 a absolvit cursurile liceului si a sustinut examenul general atat pentru sectia reala cat si pentru cea moderna, dobandind la ambele calificative maxime.
La 1 octombrie al aceluiasi an s-a inscris ca soldat voluntar la Regimentul 17 Infanterie din Turnu Severin.
A plecat in Germania, la Scoala Superioara de Agricultura de la Hohenheim, fiind sprijinit de directorul si profesorii Liceului Traian. A infiintat la 9 noiembrie 1908 Societatea Studentilor Romani Germania – Romania. A continuat sa publice articole cu un pronuntat caracter agricol in revistele Campul si Jurnalul Societatii Centrale Agricole din Romania.
În1909 Gheorghe Ionescu s-a inscris la Sectia de Agronomie a Universitatii din Jena. Doi ani mai tarziu, G. Ionescu-Sisesti si-a sustinut teza de doctorat cu dizertatia Agricultura taraneasca din Romania.
La data de 11 februarie 1911, Universitatea din Jena i-a acordat titlul de Doctor in filozofie, agronomie, botanica si economie politica.
În 1911, debuta in profesiunea de inginer agronom ca administrator al fermei Clenciu-Spantov din judetul Ilfov, proprietate a statului roman.
In 1912 a participat la Congresul Agricol din 18 – 20 noiembrie 1912, remarcandu-se prin comunicarile sale originale si indraznete. Ministrul in functie i-a oferit postul de administrator al fermei Scolii Superioare de Agricultura de la Herastrau. In aceasta institutie a debutat in 1913 in activitatea didactica, devenind conducatorul seminarului de practica a elevilor. In 1915, Scoala de Agricultura de la Herastrau a primit statutul de invatamant superior si G. Ionescu-Sisesti a fost numit conferentiar, apoi sef al Catedrei de agronomie generala, post pe care l-a detinut pana in anul 1958.
G.Ionescu-Sisesti a fondat primul institut de cercetari agricole din Romania (ICAR), al carui director a devenit in anul 1928. In acest cadru a condus multiple cercetari privind imbunatatirea soiurilor la principalele plante de cultura: grau, porumb, mazare si fasole, in functie de sol, aplicarea diferentiata a ingrasamintelor, precum si diferite metode de incrucisare. A elaborat noi metode de ameliorare a solurilor erodate, nisipoase si sarate, devenind in scurt timp, gratie unei sustinute activitati stiintifice, conducatorul necontestat al scolii romanesti de agricultura.
La propunerea lui Grigore Antipa a fost primit, in anul 1925, membru corespondent al Academiei Romane. Zece ani mai tarziu a devenit membru titular. In ziua de 25 mai 1936 a fost ales vicepresedinte al prestigiosului for stiintific, functionand in aceasta calitate intre anii 1938 – 1941 si 1959 – 1963. Mai multe academii si societati stiintifice de peste hotare l-au ales membru de onoare. A fost decorat cu diverse ordine si inalte distinctii.
Gheorghe Ionescu-Sisesti a functionat ca ministru al agriculturii, domeniilor si cooperatiei in patru etape ale guvernarii liberale conduse de Gh. Tatarescu (1931 – 1932, 1937, 1938 si 1939 – 1940). In timpul ultimului sau mandat ministerial a construit din fonduri proprii o scoala in satul natal.
Gheorghe Ionescu-Sisesti a murit la 4 iunie 1967.
Lasă un răspuns