Om de stiinta, matematician, stabilit în Franta, unde a predat matematici la Paris si Poitiers, dar si la Bruxelles. Are cercetari originale în domeniul algebrei si teoriei numerelor. A fost primul matematician român care a initiat cercetari de istoria si filosofia matematicilor. A fost presedinte al Academiei Internationale de Istoria Stiintelor Matematice
Născut la Turnu-Severin în 5/17 dec. 1893, unde a urmat atât şcoala primară cât şi liceul, între 1912-1916 urmează la Bucureşti Facultatea de Matematică, Facultatea de Filozofie şi Conservatorul de muzică. Observăm, aşadar, personalitatea multilaterală a lui P. Sergescu.
În 1919 pleacă la Paris, ca bursier, iar în 1923 îşi ia doctoratul la Bucureşti, cu teza “Sur les noyaux symétrisables”. Funcţionează ca profesor suplinitor la Universitatea şi Politehnica din Bucureşti (1924) iar din 1926, ca profesor agregat, apoi titular (1930) la Catedra de geometrie analitică a Universităţii din Cluj.
Aici înfiinţează revista de renume mondial “Mathematica” (al cărei secretar de redacţie a fost până în 1948) şi iniţiază primele două Congrese ale matematicienilor români (Cluj 1929 şi Turnu-Severin 1932).
La cedarea Ardealului de Nord (1940), cu ocazia transferării Facultăţii de Ştiinţe din Cluj la Timişoara, Sergescu menţine vie flacăra activităţii Seminarului Matematic.
Vremurile vitrege îl înstrăinează de ţara pe care a iubit-o şi servit-o cu suflet; se stabileşte la Paris, unde îşi continuă activitatea recunoscută mai mult de către străini decât de ai săi.
Cu peste 160 de lucrări şi memorii, participant la numeroase manifestări internaţionale (lecţii, congrese, conferinţe), membru a 13 academii, societăţi şi comitete internaţionale, P. Sergescu se stinge din viaţă în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1954.
(Sursa: Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Matematică şi Informatică)
Lasă un răspuns