Victor Gomoiu, (1882-1960), a fost medic chirug şi istoric al medicinei, ministru al sănătăţii (1940).
Victor Gomoiu (n. 18 aprilie 1882, oraşul Vânju Mare, judeţul Mehedinţi; d. 6 februarie 1960, Bucureşti) a fost un medic chirurg şi istoric al medicinei, care a îndeplinit funcţia de ministru al sănătăţii (1940).
În Bucureşti există un spital de pediatrie cu numele „Gomoiu”, situat în piaţa Muncii, la intersecţia Bulevardului Basarabia cu Bd. Mihai-Bravu. În curtea spitalului a fost ridicată o statuie a Mareşalului Antonescu, ulterior acoperită din motive politice. În oraşul Vânju Mare se află „Liceul teoretic Dr. Victor Gomoiu” .
Victor Gomoiu a fost unul din fondatorii studierii Istoriei Medicinei româneşti, prin publicarea în 1923 a cărţii „Din istoria medicinii şi învăţământului medical românesc”, prin fondarea Societăţii Române de Istoria Medicinii Româneşti în 1929 şi organizarea la Bucureşti a celui de-al IX-lea Congres al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinei în 1932.
La 1 februarie 1936, Victor Gomoiu a fost ales preşedintele Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinei-Paris, fiind primul român ajuns în asemenea funcţie. A deţinut această funcţie până în 1958. Medicul oltean a făcut ambele războaie mondiale, fiind decorat pentru fapte de eroism. A fondat şi a condus Uniunea Ofiţerilor de Rezervă şi Retragere. A avut mari merite în fondarea unor spitale din Bucureşti, Mangalia, Vânju Mare, Turnu Severin etc.
A fost membru a 17 academiide ştiinţă. A fost o personalitate culturală de excepţie. Debutul său în ale literaturii se produce de timpuriu, în 1906 îl găsim membru în Comitetul de redacţie al revistei poporaniste „Şezătoarea săteanului”, coleg cu George Coşbuc şi G. Dumitrescu Bumbeşti-Jiu. A făcut cercetări medicale în poezia populară românească.
Lasă un răspuns