Puncte de basculare și feedback pozitiv
(Schimbările climatice în ultimii 65 de milioane de ani. Maximul termic în Paleoce-Eocen este numit PETM. )
Se susține că schimbările climatice pot traversa punctele de basculare în care elementele sistemului climatic se pot „schimba” dintr-o stare stabilă într-o altă stare stabilă. Când se ajunge la starea nouă, încălzirea ulterioară poate fi cauzată de efecte pozitive de feedback. Un exemplu de lanț de cauzalitate propus, care conduce la o încălzire mai mare, este declinul gheții din Marea Arctică, declanșând eventual eliberarea ulterioară a metanului oceanic. Dovezile sugerează o eliberare treptată și prelungită a gazelor cu efect de seră din permafrostul de decongelare.
Identitatea precisă a unor astfel de „puncte de basculare” nu este clară, oamenii de știință având diferite opinii cu privire la faptul că sistemele specifice sunt capabile să „basculeze” și punctul în care va avea loc această „basculare”. Un exemplu de punct de basculare anterior este cel care a precedat încălzirea rapidă care a condus la maximul termic Paleocen-Eocen. Odată ce un punct de basculare este traversat, reducerile de gaze cu efect de seră din emisiile antropice nu vor mai putea inversa schimbarea. Conservarea resurselor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizate împreună cu tehnologia climatică, sunt, prin urmare, considerate o opțiune viabilă de către unii comentatori.
Câștigarea de timp
Ingineria climatică oferă speranța de a inversa temporar unele aspecte ale încălzirii globale și de a permite conservarea substanțială a climei naturale, în timp ce emisiile de gaze cu efect de seră sunt controlate și eliminate din atmosferă prin procese naturale sau artificiale.
Costuri
Estimările costurilor directe pentru implementarea tehnologiei climatice variază foarte mult. În general, metodele de îndepărtare a dioxidului de carbon sunt mai scumpe decât cele de gestionare a radiației solare. În raportul lor din 2009, Geoengineering the Climate, Societatea Regală a considerat împădurirea și injectarea de aerosoli stratosferici drept metode cu „cea mai mare accesibilitate” (cele mai mici costuri). Mai recent, au fost publicate cercetări privind costurile gestionării radiației solare. Acest lucru sugerează că „sisteme bine concepute” ar putea fi disponibile pentru costuri de ordinul a câteva sute de milioane până la zeci de miliarde de dolari pe an. Acestea sunt mult mai mici decât costurile pentru a obține reduceri globale ale emisiilor de CO2. Astfel de costuri ar fi în bugetul majorității națiunilor și chiar și al unor indivizi bogați.
Etica și responsabilitatea
Ingineria climatică ar reprezenta un efort intenționat la scară largă pentru a modifica clima. Ar fi diferit de activități precum arderea combustibililor fosili, care schimbă climatul fără intenție. Schimbările climatice intenționate sunt privite adesea în mod diferit din un punct de vedere moral. Se ridică întrebări dacă oamenii au dreptul de a schimba în mod deliberat climatul și în ce condiții. De exemplu, poate exista o distincție etică între ingineria climatică pentru a minimiza încălzirea globală și pentru a optimiza clima. În plus, argumentele etice se confruntă deseori cu considerații mai mari ale viziunii asupra lumii, inclusiv angajamentele religioase individuale și sociale. Acest lucru poate implica faptul că discuțiile privind ingineria climatică ar trebui să se reflecte asupra modului în care angajamentele religioase ar putea influența discursul. Pentru mulți, credințele religioase sunt esențiale în definirea rolului ființelor umane în lumea întreagă. Unele comunități religioase ar putea susține că oamenii nu au nicio responsabilitate în gestionarea climei, și văd astfel de sisteme ale lumii ca domeniu exclusiv al unui Creator. Dimpotrivă, alte comunități religioase ar putea vedea rolul uman ca unul de „administrare” sau de management binevoitor al lumii. Problema eticii se referă, de asemenea, la probleme de luare a deciziilor politice. De exemplu, selectarea unei temperaturi țintă convenite la nivel global reprezintă o problemă semnificativă în orice regim de guvernanță în domeniul climei, deoarece diferite țări sau grupuri de interese pot stabili temperaturi globale diferite.
Politici
Sa afirmat că, indiferent de aspectele economice, științifice și tehnice, dificultatea realizării unei acțiuni politice concertate asupra încălzirii globale necesită alte abordări. Cei care argumentează oportunitatea politică spun că dificultatea de a obține reduceri semnificative ale emisiilor și eșecul efectiv al Protocolului de la Kyoto demonstrează dificultățile practice de reducere a emisiilor de dioxid de carbon prin acordul comunității internaționale. Cu toate acestea, alții subliniază sprijinul pentru propunerile de inginerie climatică din cadrul grupurilor de reflecție cu un istoric al scepticismului privind încălzirea globală și opoziția față de reducerea emisiilor ca dovadă că perspectiva ingineriei climatice este deja ea însăși politizată și promovată ca parte a unui argument împotriva nevoii și viabilității reducerilor de emisii; că, în loc ca ingineria climatică să fie o soluție la dificultățile legate de reducerea emisiilor, perspectiva ingineriei climatice este folosită ca parte a unui argument de reducere a emisiilor în primul rând.
Lasă un răspuns