Dr. Alexandru Cristian
Viitorul ostaș Nicolae Șova s-a născut la 9 noiembrie 1885 în satul Rusăsești, comuna Poduri, Bacău. Provenea dintr-o familie numeroasă cu opt copii, patru baieți și batru fete. Nicoale fiind al patrulea copil. A urmat școala din Rusășesti 1893-1898, cursurile Liceului de băieți “Principele Ferdinand”, terminând șef de promoție. A studiat cu precădere limba română, limba latină, limba greacă având o predilecție pentru litere. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității București, neavând însă mijloace materiale abandonează cursurile facultății. Dorința de învățătură și spiritul de sacrificu îl fac să lupte pentru a-și face un drum în viață, va opta pentru școala militară, un loc unde fără posibilități puteai studia. La 1 iulie 1909 termină școala și devine sublocotenent de infanterie. Pentru prima dată va servi patria la Regimentul 27 Infanterie Bacău.
Dând dovadă de o mare putere de muncă și învățare este avansat la excepțional de către comandantul Școlii Speciale de Infanterie locotenent-colonelul Mlădian cu acordul colonelui Conta, comandantul Regimentului 27. Participă la ca și adjutant al Regimentului 27 la Al Doilea Război Balcanic, remarcându-se ca un ofițer plin de autoritate și curaj militar. Colonelul Conta îl remarcă ca și un bun tactician, spunând că locotenentul Nicolae Șova are bine format ochiul terenului.
La debutul Primului Război Mondial, locotenentul Nicoale Șova este adjutant al Regimentului 27 Infanterie Bacău și participă cu unitatea sa luptele ce s-au dus pentru dezrobirea Ardealului. Este avansat la data de 1 noiembrie la gradul de căpitan de infanterie și numit la comanda companiei de mitraliere a Regimentului. După ce a petrecut patru luni în prima linie, compania de mitraliere este retrasă de pe front pentru refacere iar comandantul acesteia căpitanul Nicoale Șova este detașat la Centrul de Instrucție al Armatei a 2-a.
Opera de renaștere a armatei române a fost posibilă cu ajutorul aliaților, în special Franța, țara noastră primind un mare sprijin logistic. La acestă operă a contribuit și căpitanul Nicolae Șova numit în data de 15 martie 1917 ca și Comandant al Școlii de Mitraliere, subunitate aflată în subordinea Statului Major al Armatei a 2-a. Cu un uriaș efort reusește să instruiască toate secțiile de mitraliere al Armatei a 2-a.
În luna august 1917 este numit în Biroul Operații al Diviziei 7 Infanterie, contribuind cu succes la operațiunile desfășurate în zona Cireșoaia, făcându-se remarcat de generalul Constantin Scărișoreanu primul ofițer român înaintat la gradul de general pe câmpul de luptă. Este înaintat la gradul de maior în 1917 . Se remarcă în funcția de șef al Biroului Mobilizare a Diviziei 7.
Comandantul trupelor din Transilvania Generalul Moșoiu l-a apreciat și îl propune din nou spre avansare la excepțional, la gradul de maior. Din 1 noiembrie 1918 până în data de 31 martie 1919 maiorul Nicolae Șova ca șef al Biroului Operații al Diviziei 7 a muncit noapte și zi contribuind la opera de ocupare a orașelor Târgu Mureș, Turda, Cluj, Baia mare și Sighet. Nicoale Șova a contribuit cu toată energia sa la războiul de întregire al țării.
Maiorul Nicoale Șova intră la Școala Superioară de Război unde termină cu aprecieri din partea comandantului Școlii Superioare de Război. La data de 1 noiembrie 1921 este numit șef al Biroului 2 operații și instrucție la comandamentul Diviziei 7 vânători.
La data 10 mai 1925 prin Înaltul Decret 1481 este avansat la gradul de locotenent-colonel. La data de 1 aprilie 1927 este numit în funcța de comandant de batalion în organica Regimentului 83 Infanterie ”Tribunul Simion Balint” dislocat în garnizoana Cluj. Între 1928-1929 este numit locțiitor al comandantului regimentului. Între 1929-1931 este subșef de stat major la Corpul 6 Armată. La data de 1 aprilie 1931 este numit comandant al Regimentului 83 Infanterie “Tribunul Simion Balint”.
La data de 1 aprilie 1932 este avansat prin Înaltul Decret nr. 1103 la gradul de colonel de infanterie. Între anii 1935-1938 este atașat militar la Viena, reprezentând țara noastră cu merite deosebite. La data de 1 ianuarie 1938 este numit comandantul Brigăzii 20 Infanterie, dislocată în garnizoana Alba Iulia.
La data de 31 martie 1938 prin Înaltul Decret nr.1513 este avansat la gradul de general de brigadă cu o stea.
La data de 10 ianuarie 1941 general de brigadă Nicolae Șova este numit la comanda Diviziei 1 Gardă. La data de 22 iunie 1941 Divizia de gardă primește ca misiune forțarea Prutului și realizarea unui cap de pod la est de acest râu.
Celebra Bătălia de la Fălciu este un strălucit fapt de arme al trupelor din Divizia de Gardă și Divizia 21 InfanteriE, prima comandată de general de brigadă Nicolae Șova.
Pentru remarcabila sa contribuție întregul Corp 5 Armată a fost citat prin ordin de zi pe întreaga armată.
“Pentru faptele sale vitejești, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, iar numele său se înscrie printre eroii neamului”.
La data de 19 februarie 1943 este numit în funcția de Subsecretar de Stat pentru Marină în cadrul Ministerului de Război.
La data de 22 septembrie 1944 este numit comandantul Corpului 7 Armată.
În anul 1944 capitala Ungariei, Budapesta era puternic apărată, o apărare pe trei poziții puternic fortificate, semicirculare, orientate spre Est și care se sprijineau pe Dunăre. Prima linie de apărare era la 15-25 kilometri, a doua era la 5-10 kilometri de marginea capitalei organizate în raioane de apărare, iar ultima cuprindea cartierele mărginașe. Între 18 noiembrie și 31 decembrie 1944 trupele de sub ordinea generalului Nicolae Șova a străpuns primele două linii de apărare ale capitalei Ungariei. La data de 2 ianuarie 1945 Generalul de corp de armată Nicolae Șova ordonă, ordinul nr.27337, modul de operare al trupelor române în capitala Ungariei, precizând că populația civilă trebuie protejată, monumentele și clădirile publice nu trebuie atacată, Corpul 7 Armată trebuie să se poartăe leal, cu demnitate și omenie.
În data de 15 ianuarie 1945 Corpul 7 Armată era în centrul capitalei Ungariei la aproape 2 kilometri de Dunăre. Astfel Nicolae Șova reusește o faptă unică de vitejie pentru care și-a atras multă invidie, mareșalul sovietic Rodion Malinovski, comandantului Frontului 2 ucrainean, provocând trimiterea Corpului 7 Armată în Slovacia și ulterior destituirea generalului Nicoale Șova.
Generalul de corp de armată a fost trecut în rezervă cu data de 24 martie 1945. A fost arestat preventiv în anul 1946 și dus la celebra închisoare Văcărești Prin Deciziunea criminală nr.27 din data de 6 februarie 1948 a Curții de Apel București a fost condamnat la 10 ani de temniță gea și la confiscarea averii. A fost eliberat în ianuarie 1956 din închisoarea Aiud. A trecut la cele veșnice în data de 12 martie 1966.
© 2023 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului.
Lasă un răspuns