Hans Jonas (1903-1993) a fost un filozof evreu american născut în Germania, din 1955 până în 1976 profesor de filozofie Alvin Johnson la New School for Social Research din New York City.
Cartea Religia gnostică, bazată pe cercetările sale timpurii asupra gnozei și publicată pentru prima oară în 1958, a fost pentru mulți ani o lucrare standard cu privire la subiectul gnosticismului. Imperativul responsabilității (1979) se axează pe problemele sociale și etice create de tehnologie. Jonas insistă că supraviețuirea umană depinde de eforturile noastre de a avea grijă de planeta noastră și de viitorul ei. El a formulat un principiu suprem de moralitate nou și distinctiv: „Acționați astfel încât efectele acțiunii voastre să fie compatibile cu permanența unei vieți omenești autentice”.
În timp ce Imperativul responsabilității a fost creditat[ cu catalizarea mișcării ecologice în Germania, lucrarea sa „Fenomenul vieții” (1966) formează subzistența filozofică a unei școli majore de bioetică din America. Murray Bookchin și Leon Kass au făcut referire la lucrarea lui Hans Jonas ca o sursă de inspirație majoră sau primară. Puternic influențat de Martin Heidegger, Fenomenul Vieții încearcă să sintetizeze filozofia materiei cu filozofia minții, producând o înțelegere existențială bogată a biologiei, care în cele din urmă argumentează o natură umană materială și morală.
A fost unul dintre primii filozofi care se preocupa de problemele etice din știința biologică.
Obiectivul primordial al lui Hans Jonas, în „Către o filosofie a tehnologiei„, este tehnologia modernă, pe care o deosebește de toate formele anterioare și vechi de tehnologie; identifică agitația drept elementul principal al tehnologiei moderne. Distincția cheie între tehnologia antică și cea modernă are de-a face cu noțiunile de progres și de schimbare. Jonas sugerează că tehnologia veche a rămas în esență aceeași pentru perioade lungi de timp și s-a caracterizat printr-o stare lentă, echilibrată. Nu a existat nicio noțiune de viitor al progresului constant și al unei schimbări constante. În contrast, tehnologia modernă este caracterizată de o inovație neliniștită și constantă, determinată de necesitatea progresului și de convingerea că nu există limită pentru noutatea descoperirii și a inovării. Această convingere în avansul infinit și cercetarea neîntreruptă se datorează relației circulare dintre știință și tehnologie. Știința continuă să deblocheze noi secrete și dimensiuni ale naturii, dând naștere la noi cunoștințe și creând noi tehnologii, în timp ce necesită simultan dezvoltarea tehnologică în continuare pentru a cerceta secretele naturii. Știința, scrie Jonas, „trebuie să genereze o tehnologie din ce în ce mai sofisticată și mai formidabilă din punct de vedere fizic” și sugerează că funcționează un feedback reciproc între știință și tehnologie; „Fiecare cere și propulsează pe cealaltă”. Situația pe care o descrie Jonas pare groaznică, deoarece tehnologia modernă devine o întreprindere determinantă, care se pare că este pregătită să înghită complet libertatea și inițiativa omului. Jonas se referă la „dinamica despotică a mișcării tehnologice”.
Sursa: Hans Jonas, Toward a Philosophy of Technology
Lasă un răspuns