Hidrocentralele Porţile de Fier

(Barajul Porţile de Fier I. )

Construcția mega-proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În anul 1972 s-a deschis barajul Porţile de Fier I, urmat de Barajul Porţile de Fier II, în 1984, împreună cu două centrale hidroelectrice, și două ecluze de navigație.

Construcția acestor diguri a dat văii Dunării din zonă natura unui rezervor și, în plus, a determinat o creștere cu 35 m a nivelului apei din râul din apropierea barajului. Vechea Orșova, insula dunăreană Ada Kaleh și cel puțin alte cinci sate, cu o populație de 17.000 de locuitori.

Flora și fauna, precum și artefactele geomorfologice, arheologice și culturale ale Porților de Fier au fost protejate de ambele națiuni încă de la construirea barajului. În Serbia, acest lucru sa făcut cu Parcul Național Djerdap (din 1974, 636,08 km²), iar în România cu Parcul Național Porțile de Fier (din anul 2001, 1,156,55 km²).

(Construcția hidrocentralei Porţile de Fier I, 1970. )

Hidrocentrala Porţile de Fier I

(Hidrocentrala Porţile de Fier I, văzută din Kladovo)

Locația: Porţile de Fier, Serbia, România
Coordonate: 44°40′15″N 22°31′45″E
Construcția a început în: 7 septembrie 1964
Data lansării: 16 mai 1972
Baraj pe: Dunăre
Înălțime: 60 m
Lungime: 1,278 m
Rezervor: Porţile de Fier I
Capacitate totală: 2,1 km3
Suprafața captării: 577.250 km2
Suprafață: 104,41 km2
Turbine: Romania: 6 × 194.3 MW, Serbia: 3 × 171 MW, 3 × 190 MW
Capacitate instalată: 2.249 MW
Producția anuală: România: 5,24 TWh, Serbia: 5,65 TWh

 (Sistemul Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I)

Porțile de Fier I este cel mai mare baraj de pe Dunăre și una dintre cele mai mari hidrocentrale din Europa. Este situat pe cheiul Porțile de Fier, între România și Serbia.

Partea română a centralei electrice produce aproximativ 5,24 TWh anual, în timp ce partea sârbă a centralei electrice produce 5,65 TWh. Discrepanța în puterea de ieșire dintre cele două jumătăți se datorează echipamentelor de generare. În timp ce echipamentul României este mai nou și deci mai eficient (generând astfel mai multă putere), se dovedește a fi mai puțin fiabil; ducând la creșterea timpului de întrerupere a lucrărilor de întreținere/reparații și, prin urmare, reducerea a puterii anuale totale.

Istorie

Proiectul a început în 1964 ca un joint-venture între guvernele României și Iugoslaviei pentru construirea unui baraj major pe fluviul Dunărea, care ar servi ambelor țări. La momentul finalizării în 1972, a fost una dintre cele mai mari centrale hidroelectrice din lume, cu douăsprezece unități generatoare de 2.052 MW, împărțite egal între cele două țări, câte 1.026 MW fiecare.

Modernizare

Pe măsură ce durata de viață a turbinelor de 30 de ani a încetat, în 1998 jumătatea românească a barajului a început un program de modernizare. În cadrul acestui program, prima turbină a fost oprită în 1999. Până în 2007 programul a fost finalizat, iar jumătate din operațiunile barajului din România au revenit la capacitate maximă. Capacitatea nominală a fiecăruia dintre cele șase unități a crescut de la 171 MW la 194,3 MW, oferind o capacitate instalată de 1.166 MW și ridicând întreaga capacitate de producție a barajului la 2.192 MW la acea dată. Pe partea sârbă a barajului, modernizarea a început în iulie 2008; până în prezent Unitățile 4 până la 6. Unitățile sunt modernizate cu ajutorul companiei ruse Power Machines de la Saint Petersburg, precum și subcontractanții acestora, cu participarea a unsprezece companii naționale.

Pe lângă modernizări, partea sârbă intenționează să construiască o centrală electrică nouă, mai mică, numită Porţile de Fier III (în sârbă: Ђердап III / Đerdap III).

Hidrocentrala Porţile de Fier II

(Hidrocentrala Porţile de Fier II. )

Locația: Gogoșu, județul Mehedinți, România; Mihajlovac, districtul Bor, Serbia
Coordonate: 44°18′16″N 22°33′54″E
Construcția a început în: 1977
Data lansării: 1984
Baraj: Dunărea
Înălțime: 35 m
Lungime: 412 m
Rezervor: Porți de Fier II
Capacitate totală: 0,6 km3
Zona de captare: 579.200 km2
Suprafață: 52 km2
Turbine: România: 10 × 32 MW, Serbia: 10 × 27 MW
Capacitate instalată: România: 321 MW, Serbia: 270 MW
Producție anuală: România: 1,3 TWh, Serbia: 1,31 TWh

Porțile de Fier II este un baraj mare pe Dunăre, între România și Serbia.

Barajul este construit la km 853 al Dunării. Proiectul a început în 1977 ca un joint-venture între guvernele României și Iugoslavia pentru construirea unui baraj mare pe fluviul Dunărea care să servească ambele țări. În momentul finalizării în 1984, barajul a avut 16 unități generând un total de 432 MW, împărțite egal între cele două țări, la 216 MW fiecare.

Partea română a centralei a fost modernizată și au fost instalate încă 2 unități; capacitatea nominală a celor 10 unități a crescut de la 27 MW la 32 MW, având o capacitate instalată de 321 MW. Partea română a centralei electrice produce aproximativ 1,3 TWh pe an.

Partea sârbă a centralei electrice are în prezent 10 unități cu o capacitate nominală de 27 MW fiecare și o capacitate totală de generare a energiei de 270 MW. Partea sârbă a centralei electrice produce aproximativ 1,31 TWh pe an. La ceremonia de celebrare a 27 de ani de la instalarea centralei electrice s-a anunțat că producția în 2011 a ajuns la 1,46 TWh în ciuda condițiilor meteorologice nefavorabile.

Capacitatea totală de generare a energiei electrice a centralei este de 591 MW.

În 2011, a fost deschis un punct de trecere a frontierei dintre Serbia și România pentru autoturisme și vehicule ușoare. Începând cu anul 2018, partea sârbă a centralei electrice se află în proces de revitalizare. După finalizare, puterea fiecărui agregat va fi ridicată de la 27 la 32 MW.