Pe linia de cale ferată Moscova-Leningrad dispăreau câteva sute de metri de cablu de telefonie cu fir în fiecare iarnă. Dar nimeni nu era îngrijorat; cu toții știau cine e vinovatul. Bănuiesc că și tu vei ghici. Hoțul era, desigur, gerul. Fenomenul este același pentru cablu ca și pentru șinele de cale ferată. Singura diferență este că firele de telefon, fiind din cupru, se extind de 1,5 ori mai mult decât oțelul, atunci când sunt încălzite. Și din moment ce nu avem întreruperi aici, putem spune cu adevărat, fără nicio rezervă, că iarna linia telefonică Moscova-Leningrad este într-adevăr cu 500 m mai scurtă decât vara. În fiecare iarnă gerul fură aproape jumătate de kilometru de sârmă și scapă nepedepsit! Dar nu perturbă comunicațiile telefonice sau telegrafice. Tot ceea ce este furat este rambursat în mod obligatoriu atunci când se instalează zilele mai calde.
Dar atunci când podurile, nu firele de telefon, se contractă din cauza înghețurilor, consecințele sunt destul de rele. Ziarele au scris acest lucru în decembrie 1927: „Înghețurile neobișnuite pe care Franța le-a avut în ultima vreme au deteriorat grav podul de peste Sena din inima Parisului. Din cauza înghețurilor, cadrul de oțel al podului s-a contractat, făcând ca blocurile rutiere să zboare. Podul a fost temporar închis circulației.”
(Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu din Yakov Perelman – Занимательная физика. © 2022 MultiMedia Publishing)
Lasă un răspuns