
Figura 6.15 | Sculptură în stâncă reprezentând pe Vishnu
Poate că cea mai frecventă utilizare a artei ca mijloc de conectare la viețile spectatorilor de-a lungul veacurilor a fost în scopuri religioase, deseori implicând aspectele de închinare prin care o divinitate, o persoană sau o narațiune este prezentată spectatorului pentru a le folosi pentru a-și exprima devotamentul lor, ca prilej de închinare, sau pentru a contempla sensul acesteia. Printre cele mai formalizate tipuri se numără statuile de cult – imagini ale zeităților, sfinților sau figuri venerate – cum ar fi Varaha, avatarul cu cap de mistreț sau forma fizică a zeului hindus Vishnu. Aici, Varaha o salvează pe zeița Bhudevi ucigând demonul care o prinsese în capcană în ocean. (Figura 6.15) Atârnând în aer în timp ce ea îi ține colțul de fildeș, Varaha a readus pe Bhuvedi la locul ei de drept pe pământ.

Figura 6.16 | Retabrul El Transparente la Catedrala din Toledo, Spania
Alte exemple includ altarele enorme care au fost un accent central în biserici în perioada Evului Mediu, Renașterii și Baroc (secolul al XVII-lea) din Europa, retabruri precum El Transparente din Catedrala din Toledo, Spania. Sculpturile sale elaborate și aurirea interacționează cu lumina naturală a soarelui care intră din deschiderile plasate strategic în perete și tavan. (Figura 6.16) Astfel de lucrări sunt concepute pentru a fi inspiratoare, oferind privitorului/credinciosului o expresie vizuală spectaculoasă a misterelor credinței.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns