Religia pentru sociologie

(Ganesh cu cap de elefant, care înlătură obstacolele, își găsește o casă în Vancouver. Societatea modernă târzie este caracterizată de amestecuri ciudate și neașteptate de sacru și profan. (Credit Wikipedia))

Se spune în mod obișnuit că există doar două lucruri sigure în viață – moartea și impozitele – dar ce poate fi mai solicitant decât perspectiva propriei morți? Încetarea existenței este un gând copleșitor de terifiant și este unul care a afectat oamenii de secole. Acest stres antic a fost abordat de-a lungul timpului printr-o serie de explicații și afirmații religioase diferite. Se poate spune că această capacitate de a oferi răspunsuri la întrebări fundamentale este ceea ce definește religia. De exemplu, conform credinței hinduse, sufletul cuiva trăiește după moartea biologică și renaște într-un corp nou. Conform credinței creștine, cineva se poate aștepta să trăiască într-un paradis ceresc odată ce timpul petrecut pe pământ se termină. Acestea sunt doar două exemple, dar extinderea sinelui dincolo de data sa fizică de expirare este un fir comun în textele religioase.

Cu toate acestea, aceste promisiuni de viață nouă și tărâmuri misterioase ale făgăduinței nu sunt pur și simplu făcute tuturor. Ele necesită ca o persoană să practice cu credincioșie și să participe în conformitate cu cerințele unor porunci, doctrine, ritualuri sau xone specifice. În plus, în ciuda propriei credințe în cuvintele unui text antic sau în mesajele unei figuri religioase, o persoană va rămâne expusă încercărilor, necazurilor și disconforturilor care există în lume. În aceste situații, o teodicee — o explicație religioasă pentru astfel de suferințe — poate ajuta la păstrarea credinței cuiva, oferind justificare de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni și credincioși. Teodicea este o încercare de a explica sau justifica existența lucrurilor rele sau a situațiilor care apar în lume, cum ar fi moartea, dezastrul, boala și suferința. Se bazează în special pe teodicii pentru a oferi motive pentru care Dumnezeul unei religii (sau echivalentul asemănător lui Dumnezeu) permite lucruri teribile să se întâmple oamenilor buni.

Există cu adevărat astfel de lucruri precum raiul sau iadul? Ne putem aștepta să întruchipăm o nouă viață după moarte? Suntem cu adevărat creația unei figuri evlavioase atotputernice și transcendente? Toate acestea sunt întrebări ontologice fascinante – adică întrebări care se referă la natura realității, ființa și existența noastră – și cele pentru care diferite tradiții religioase au răspunsuri diferite. De exemplu, budiștii și taoiștii cred că există o forță de viață care poate renaște după moarte, dar nu cred că există un Dumnezeu creator transcendent, în timp ce baptiștii creștini cred că cineva poate renaște o dată, sau chiar de multe ori, într-un o singură viață. Cu toate acestea, aceste întrebări nu sunt în centrul atenției sociologilor. În schimb, sociologii întreabă despre diferitele forme sociale, experiențe și funcții pe care organizațiile religioase le evocă și le promovează în cadrul societății. Ce este religia ca fenomen social? De ce există? Cu alte cuvinte, factorul „adevăr” al credințelor religioase nu este preocuparea principală a sociologilor. În schimb, semnificația religiei constă în tendința sa practică de a reuni oamenii și, în cazuri notabile, de a-i diviza violent. Pentru sociologi, este esențial ca religia să-i ghideze pe oameni să acționeze și să se comporte în anumite moduri. Cum face asta?

(Religia este definită prin capacitatea sa unică de a oferi indivizilor răspunsuri la întrebările finale ale vieții, morții, existenței și scopului. (Credit José Benlliure y Gil/Wikimedia))

Indiferent dacă cineva crede personal în valorile, credințele și doctrinele fundamentale pe care le prezintă anumite religii, nu trebuie să priviți prea departe pentru a recunoaște semnificația pe care o are religia într-o varietate de aspecte sociale diferite din întreaga lume. Religia poate influența totul, de la modul în care cineva își petrece după-amiaza de duminică – cântând imnale, ascultând predici religioase sau abținându-se de la participarea la orice tip de muncă – până la oferirea justificării sacrificării propriei vieți, ca în cazul sinuciderii în masă din Templul Solar. (Dawson & Thiessen, 2014). Activitățile și idealurile religioase se găsesc în platformele politice, modelele de afaceri și legile constituționale, și au produs din punct de vedere istoric rațiuni pentru nenumărate războaie. Unii oameni aderă la mesajele unui text religios pe un tricou, în timp ce alții aleg aspectele unei religii care se potrivesc cel mai bine nevoilor lor personale. Cu alte cuvinte, religia este prezentă într-un număr de domenii semnificative din punct de vedere social și poate fi exprimată într-o varietate de niveluri diferite de angajament și fervoare.

Teoreticienii sociali clasici Karl Marx, Émile Durkheim și Max Weber oferă primele perspective care au ajuns să fie asociate cu perspectivele critice, funcționaliste și interpretative asupra religiei în societate. Interesant este că fiecare dintre ei a prezis că procesele de secularizare modernă vor eroda treptat semnificația religiei în viața de zi cu zi. Teoreticieni mai recenti precum Peter Berger, Rodney Stark (feminist) și John Caputo iau în considerare experiențele contemporane ale religiei, inclusiv ceea ce pare a fi o perioadă de revivalism religios. Fiecare dintre acești teoreticieni contribuie cu perspective unice importante care descriu rolurile și funcțiile pe care religia le-a servit societății de-a lungul timpului. Luați în totalitate, sociologii recunosc că religia este o entitate care nu rămâne stagnantă. Evoluează și se dezvoltă alături de noile descoperiri intelectuale și expresii ale nevoilor și dorințelor societale, precum și individuale.

(Papa Francisc a fost numit „Persoana anului” de revista Time în 2013, unde a fost identificat drept „pregătit să transforme un loc [adică, Vaticanul] care măsoară schimbările în secole” (Chua-Eoan & Dias 2013). Ce tipuri de impact pot avea cuvintele unui lider religios asupra societății de astăzi?)

Un exemplu ar fi evoluția credinței în Biserica Catolică. La începutul secolului XX, Biserica Romano-Catolică a răspuns provocărilor aduse de secularizare, raționament științific și metodologii raționaliste cu enciclica Pascendi dominici gregis a Papei Pius al X-lea (1907). Această scrisoare a fost vehiculată printre toate bisericile catolice și a identificat noul „dușman al crucii” ca tendința spre modernizare. Un „Consiliu de Vigilență” secret a fost înființat în fiecare eparhie pentru a curăța învățăturile bisericești de elementele modernismului. Adevărata credință „se preocupă de realitatea divină, care este complet necunoscută științei”.

Cu toate acestea, în secolul XXI, Biserica Catolică pare să își adapteze atitudinile față de modernizare. Al 266-lea Papă romano-catolic, Papa Francisc, a făcut declarații publice precum: „Dacă o persoană este gay și Îl caută pe Dumnezeu și are bunăvoință, cine sunt eu să judec?” (Reuters, 2013) și „Nu putem limita rolul femeilor în Biserică la fetele altarului sau la președintele unei organizații de caritate, trebuie să fie mai multe” (BBC News, 2013). Aceste declarații par să alinieze poziția Bisericii cu atitudinile contemporane față de homosexualitate și gen. Papa Francisc a abordat, de asemenea, problemele contemporane ale schimbărilor climatice. La conferința ONU pe climă din 2015 de la Paris, Franța, el a declarat că „în fiecare an, problemele se agravează. Suntem la limită. Dacă îmi permiteți să folosesc un cuvânt puternic, aș spune că suntem la limita sinuciderii” (Pullella, 2015).

Referințe

• BBC News. (2013, July 29). Pope Francis: Who am I to judge gay people? Retrieved November 22, 2015, from http://www.bbc.com/news/world-europe-23489702.
• Chua-Eoan, H., & Dias, E. (2013, December 11). Person of the year: Pope Francis. Time. Retrieved November 23, 2015, from http://poy.time.com/2013/12/11/person-of-the-year-pope-francis-the-peoples-pope/.
• Dawson, L., & Thiessen, J. (2014). The sociology of religion: A Canadian perspective. Don Mills, Ontario: Oxford University Press.
• Pullella, P. (2015, November 30). World headed toward suicide if no climate agreement – pope. Reuters. Retrieved December 2, 2015, from http://uk.reuters.com/article/2015/11/30/climatechange-summit-pope-idUKL8N13P4R520151130.
• Reuters. (2013, December 17). Pope Francis lauded by gay-rights magazine on 77th birthday. Reuters. Retrieved November 23, 2015, from http://www.cbc.ca/news/world/pope-francis-lauded-by-gay-rights-magazine-on-77th-birthday-1.2467059.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1