Figura 10.46 | Set de altar. Sursa: Muzeul MET/Wikimedia. Licență: CC0 1.0
Figura 10.47 | Pictură Han occidentală pe mătase, a fost găsită drapată peste sicriul din mormântul Doamnei Dai. Credit: Wikimedia Commons. Licență: Domeniu public
În China antică, mormintele pentru cei importanți și bogați erau foarte bogat decorate și este clar că așteptările pentru viața de apoi includeau nevoia de hrană și alte mijloace de subzistență, precum și ritualuri continue de împăcare a zeităților și a spiritelor rele. Abilitățile remarcabile ale artizanilor la turnarea bronzului au fost folosite pentru o varietate de vase fine pentru mâncare și vin, altare pentru ritualuri și diverse alte obiecte. (Figura 10.46) De asemenea, au fost incluse amulete, unelte și pumnale din jad. Unele morminte erau așezate ca o gospodărie a celor vii, iar sicriele imbricate erau decorate cu motive mitologice și filozofice similare cu cele de pe bronzuri și jad. În mormântul unei femei cunoscută sub numele de Doamna Dai (Xin Zhui, cca. 213-163 î.Hr.), un steag funerar din mătase fină purta simboluri mitologice ale vieții și morții ei, precum și o reprezentare a ei și a sicriului ei. (Figura 10.47) Așteptarea pentru plăcerea muzicală era exemplificată în mormintele care înconjurau seturi elaborate de clopote acordate, împreună cu o sculptură care arăta cum ar fi aranjate și cântate acestea.

Figura 10.48 | Armată de teracotă
Figura 10.49 | Soldat de teracotă cu calul său. Autor: Utilizator „Robin Chen”. Sursă: Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Armata de teracotă a lui Qin Shi Huang (r. 247-210 î.Hr.), care a unificat China și a domnit ca primul împărat al dinastiei Qin (221-206 î.Hr.), este un alt exemplu dramatic de meșteșug, devotament și ritual menit să onoreze morții. Figurile au fost descoperite pentru prima dată în 1974 de către fermierii locali din provincia Shaanxi. Armata de teracotă este o colecție acum faimoasă de peste 8.000 de sculpturi din lut ars, în mărime naturală, reprezentând războinici în uniformă de luptă, stând în poziție de drepți, alături de numeroase alte figuri, piese de echipament și animale, cum ar fi caii, în jurul mausoleului împăratului Qin Shi Huang, de la care provine numele Chinei. (Figurile 10.48 și 10.49) Se crede că figurile erau destinate să-l protejeze pe împărat în viața de apoi.
Cercetările au arătat că figurile au fost create în ateliere locale, într-un fel de linie de asamblare. Capetele, brațele, torsurile și picioarele au fost create separat, modificate pentru a da un caracter individual și asamblate. Figurile au fost apoi așezate pe rânduri în funcție de rang. Inițial, erau viu colorate și țineau arme. Se crede că majoritatea acestor arme au fost jefuite la scurt timp după crearea Armatei de teracotă.
Figura 10.50 | Prezentare generală în acuarelă a Mormintelor Ming. Credit: Rosemania/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Figura 10.51 | Pavilion cu „căi ale sufletelor”, o stelă purtată de o broască țestoasă, la mormintele împăraților dinastiei Ming

Figura 10.52 | Calea spiritelor la Mormintele Ming.
În cele din urmă, vom arunca o scurtă privire asupra unui complex funerar remarcabil care a fost dezvoltat de-a lungul timpului lângă Beijing, China, pentru împărații dinastiei Ming (1369-1644). (Figura 10.50) O serie de treisprezece complexe funerare acoperă peste douăzeci și cinci de mile pătrate de teren pe un loc situat pe versantul nordic al unui munte, unde, conform principiilor Feng Shui de armonizare a oamenilor cu mediul lor, ar fi cel mai bine amplasat pentru a alunga spiritele rele. Amenajarea include o serie de porți ceremoniale care duc către „căi spirituale”. (Figurile 10.51 și 10.52). Aleile sunt mărginite de diverse sculpturi mari reprezentând animale păzitoare, care ar fi oferit și protecție împăraților, fiecare dintre aceștia având un complex funerar mare și separat în incinta sa. În mare parte neexcavate încă, descoperirile de până acum dezvăluie situri funerare care semănau cu palatele imperiale ca formă, cu săli de tron, mobilier și mii de artefacte, inclusiv mătase și porțelanuri fine. Din nou, așteptarea unei puteri continue, a prestigiului și a bucuriei de plăcerile vieții este clară.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.



Lasă un răspuns