Interceptarea (ascultarea) convorbirilor telefonice este activitatea de monitorizare a convorbirilor telefonice şi a Internetului de către o terţă parte, de multe ori prin mijloace sub acoperire. La origine, monitorizarea telefoanelor cu fir se realiza cu ajutorul unui transformator cuplat la linia telefonică. Interceptarea convorbirilor telefonice de către o agenție guvernamentală care deţine un mandat în acest sens este o interceptare legală. Interceptoarele pasive realizează interceptarea convorbirilor telefonice sau înregistrează traficul fără a perturba convorbirea, în timp interceptoarele active alterează sau influenţează în alt mod convorbirile telefonice.
Aspecte legale
Dispozitiv de control „Jitka” al liniilor telefonice, folosit în 1960 de către securitatea cehă pentru a semnala o linie ocupată şi a conecta un înregistrator.
Interceptarea legală este oficial strict controlată în multe ţări pentru a proteja viaţa privată a cetăţenilor; acesta este cazul în toate democraţiile dezvoltate. În teorie, interceptarea convorbirilor telefonice în cele mai multe situaţii trebuie să fie autorizate de către o instanţă, şi este, din nou în teorie, în mod normal, aprobată numai atunci când există dovezi care arată că nu este posibil să se determine activitatea criminală sau subversivă în alte moduri mai puţin intruzive. De multe ori legislaţia şi reglementările impun ca investigaţia să aibă un nivel minim de gravitate. Interceptarea convorbirilor telefonice ilegale sau neautorizate este adesea o infracţiune penală. Cu toate acestea, în anumite jurisdicţii, precum în Germania, instanţele acceptă ca dovezi convorbiri telefonice înregistrate ilegal, fără acordul celeilalte părţi, dar interceptarea convorbirilor telefonice neautorizate va fi de asemenea urmărită penal.
În Statele Unite, în temeiul Legii de supraveghere pentru supravegherea străinilor, agenţiile federale de informaţii pot obţine aprobarea pentru interceptări telefonice în Statele Unite de la Curtea de Supraveghere pentru Informaţii Externe, o instanţă cu proceduri secrete sau, în anumite circumstanţe, de la Procurorul General, fără un ordin judecătoresc.
În conformitate cu legislaţia Statelor Unite şi a celor mai multe legislaţii ale celorlalte ţări, nu este ilegal ca una dintre participanţii la o discuţie telefonică să înregistreze conversaţia fără ştirea celuilalt participant, sau să permită să îi fie interceptată şi înregistrată propria linie telefonică. Legile privind înregistrarea convorbirilor telefonice în cele mai multe state din SUA impun ca cel puţin un participant să fie înştiinţat despre înregistrare, în timp ce în 12 state este de înştiinţarea ambelor părţi. Este considerată o practică recomandabilă anunţarea, la începutul unui apel, că discuţia este înregistrată.
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.
Lasă un răspuns