În cărțile precedente am tratat principiile filozofiei [naturale], dar nu într-o manieră filosofică, ci numai matematic, care ar fi cu siguranță posibil să contrazică problemele filosofice. Aceste principii sunt legile și condițiile forțelor și mișcărilor, care sunt considerate în special conform filosofiei. Cu toate acestea, pentru ca ele să nu pară aride, le-am ilustrat cu anumite scholisme filosofice, acelea care sunt generale, și în care filozofia este în special considerată a pune bazele, cum ar fi densitatea și rezistența corpurilor, spațiile lipsite de corpuri, și mișcarea luminii și a sunetului. Rămâne să putem da niște instrucțiuni despre constituirea sistemelor lumii pornind de la aceleași principii. Având în vedere acest lucru, am compilat o a treia carte, astfel încât să fie citită de mulți. Dar în care principiile puse în aplicare nu au fost înțelese suficient de bine, ei (cititorii) abia au înțeles puterea consecințelor și nici prejudecățile cu care s-au obișnuit de-a lungul multor ani nu au fost lăsate la o parte: și, prin urmare, pentru a nu se ajunge la dispute, am transferat cea mai mare parte a acestei cărți în propoziții, în manieră matematică, astfel încât folosind doar aceste principii să poată fi citite de cei care au urmărit principiile anterioare. Cu toate acestea, deoarece există multe propoziții, care pot adăuga întârzieri excesive chiar și pentru cititorii versați în matematică, nu doresc să fiu autoritatea pe care cititorul trebuie să o urmeze; ar fi de ajuns pentru oricine să fi citit cu grijă definițiile, legile mișcării și primele trei secțiuni ale cărții I, apoi poate trece la această carte despre sistemele lumii și va putea consulta celelalte propoziții ale primei cărți aici în ordinea în care dorește.
REGULI DE RAȚIONAMENT ÎN FILOSOFIE
REGULA I
Nu trebuie să admitem alte cauze ale lucrurilor naturale decât cele care sunt atât adevărate cât și suficiente pentru a explica aspectele lor.
În acest scop filozofii spun că Natura nu face nimic în zadar, și mai mult este în zadar atunci când mai puțin va fi suficient; căci naturii îi place simplitatea și nu este interesată de aparența cauzelor inutile.
REGULA II
Prin urmare, la aceleași efecte naturale trebuie să atribuim, pe cât posibil, aceleași cauze.
În ceea ce privește respirația atât la un om cât și la o fiară; cum cad pietrele atât în Europa cât și în America; lumina atât în focul din bucătărie cât și a soarelui; reflexia luminii atât pe pământ cât și pe planete.
REGULA III
Calitățile corpurilor care nu se intensifică și nici nu scad, și care se dovedesc a aparține tuturor corpurilor la îndemâna experimentelor noastre, trebuie să fie considerate calități universale ale tuturor corpurilor.
Din moment ce calitățile corpurilor sunt cunoscute doar prin experimente, trebuie să considerăm universal tot ceea ce este universal în acord cu experimentele; și cele care nu sunt susceptibile de a se diminua nu pot fi niciodată făcute să dispară. Cu siguranță nu trebuie să renunțăm la dovezile experimentelor de dragul visei și ficțiunilor deșarte ale propriei noastre imaginații; nici nu trebuie să dăm înapoi de la analogia naturii, care obișnuiește să fie simplă și mereu în concordanță cu ea însăși. Nu cunoaștem în niciun alt fel extensia corpurilor decât prin simțurile noastre și nici nu ajung acestea în toate corpurile; dar întrucât noi percepem extensia în tot ceea ce este sensibil, atribuim caracterul universal și tuturor celorlalte. Faptul că multe corpuri sunt dure, învățăm din experiență; și din cauză că duritatea întregului rezultă din duritatea părților, deducem pe bună dreptate duritatea particulelor nedivizate nu numai a corpurilor pe care le simțim, ci și a tuturor celorlalte. Că toate corpurile sunt impenetrabile, nu o știm din rațiune, ci din senzație. Corpurile cu care avem de a face sunt impenetrabile, și de aici rezultă că impenetrabilitatea este o proprietate universală a tuturor corpurilor. Că toate corpurile sunt mobile, și înzestrate cu anumite puteri (pe care noi le numim inerțiale) de a persevera în mișcarea lor sau în odihna lor, deducem numai din proprietățile asemănătoare observate în corpurile pe care le-am văzut. Extensia, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și inerția întregului, rezultă din extensia, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și inerția părților; și de aici concluzionăm că cele mai mici particule ale tuturor corpurilor sunt de asemenea extensibile, dure și impenetrabile, mobile și înzestrate cu propria lor inerție. Și aceasta este fundamentul întregii filozofii. Mai mult decât atât, că particulele divizate dar învecinate ale corpurilor pot fi separate una de cealaltă, este o chestiune de observare; și, în particulele care rămân nedivizate, mințile noastre sunt capabile să distingă încă părți mai mici, așa cum este demonstrat matematic. Dar dacă părțile astfel distinse, dar încă nedivizate, vor fi, prin puterea Naturii, divizate și separate între ele, nu putem să determinăm cu siguranță. Cu toate acestea, dacă avem dovada prin cel puțin un experiment că orice particulă nedivizată, dacă se rupe de un corp tare și solid, a suferit o diviziune, am putea concluziona, prin virtutea acestei reguli, că particulele nedivizate și cele divizate pot fi divizate și practic separate la infinit.
În cele din urmă, dacă este universal, prin experimente și observații astronomice, că toate trupurile în apropiere de pământ gravitează spre pământ, și că în funcție de cantitatea de materie pe care o conțin fiecare; că la fel și luna, în funcție de cantitatea materiei sale, gravitează spre pământ; că, pe de altă parte, marea noastră gravitează spre lună; și toate planetele una față de alta; și cometele în mod asemănător spre soare; trebuie, conform acestei reguli, să acceptăm univeral că toate corpurile se supun unui principiu de gravitație reciprocă. Întrucât argumentul rezultat din aceste aspecte este mai puternic în favoarea gravitației universale a tuturor corpurilor decât pentru impenetrabilitatea lor; despre care, printre cele din regiunile celeste, nu avem experimente și niciun tip de observație. Nu că aș afirma că gravitația este esențială pentru corpuri: prin forța lor inerentă nu înțeleg altceva decât forța lor inerțială, acest lucru este imuabil. Gravitația lor este diminuată pe măsură ce se depărtează de pământ.
REGULA IV
În filosofia experimentală trebuie să căutăm propozițiile colectate prin inducția generală din fenomene exacte sau foarte aproape de adevăr, în ciuda oricăror ipoteze contrare care pot fi imaginate, până când vor avea loc alte fenomene, prin care se pot face propoziții mai exacte, sau supuse unor excepții.
Trebuie să urmăm această regulă, că argumentul inducției nu poate fi evitat prin ipoteze.
(Din Isaac Newton: Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, Cartea III – Traducere Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns