(Crucea Einstein: patru imagini ale aceluiași obiect astronomic, produs de o lentilă gravitațională)
Deformarea luminii prin gravitație este responsabilă pentru o nouă clasă de fenomene astronomice. Dacă un obiect masiv se află între astronom și un obiect țintă îndepărtat cu o masă și distanțe relative, astronomul va vedea mai multe imagini distorsionate ale țintei. Astfel de efecte sunt cunoscute ca lentile gravitaționale. În funcție de configurație, scară și distribuție de masă, pot exista două sau mai multe imagini, un inel luminos cunoscut sub numele de inel Einstein sau inele parțiale numite arce. Cel mai vechi exemplu a fost descoperit în 1979; de atunci, au fost observate mai mult de o sută de lentile gravitaționale. Chiar dacă imaginile multiple sunt prea apropiate unele de altele pentru a fi diferențiate, efectul poate fi măsurat, de exemplu, ca o strălucire generală a obiectului țintă; au fost observate o serie de astfel de „evenimente de microlentile”.
Lentilele gravitaționale s-au dezvoltat într-un instrument de astronomie observațională. Se utilizează pentru a detecta prezența și distribuția materiei întunecate, a furniza un „telescop natural” pentru a observa galaxiile îndepărtate și pentru a obține o estimare independentă a constantei Hubble. Evaluările statistice ale datelor cu lentile furnizează o perspectivă valoroasă asupra evoluției structurale a galaxiilor.
Lasă un răspuns