Cele mai vechi reţete cunoscute datează din jurul anului 1600 î.e.n., pe tableta akkadiană din sudul Babiloniei.
De asemenea, în hieroglifele egiptene se descrie prepararea mâncărurilor.
Se cunosc şi multe reţete din Grecia antică. Cartea de bucătărie a lui Mithaecus este una din cele mai vechi, dar multe din aceste documente s-au pierdut; Athenaeus scrie şi el o scurtă reţetă în cartea sa Deipnosophistae. Athenaeus menţionează existenţa multor altor cărţi de gătit, toate fiind pierdute în timp.
Reţetele romane sunt cunoscute începând cu sec. II î.e.n., cu De Agri Cultura a lui Cato cel Bătrân. Mulţi alţi autori din această perioadă descriu bucătăria mediteraneană în limbile greacă şi latină.
Se cunosc şi unele reţete punice traduse în limbile greacă şi latină.
Mult mai târziu, în sec. IV sau V, apare vasta colecţie de reţete denumită ‘Apicius’, singura carte de acest gen care a supravieţuit din acea perioadă. În ea se face referire la felurile servite pe parcursul unei mese, respectiv Gustatio (aperitiv), Primae Mensae (mâncarea principală), şi Secundae mensae (desert). Romanii au introdus multe ierburi şi arome în bucătăria occidentală, printre care Renfrew enumeră busuiocul, mărarul, feniculul, menta, pătrunjelul, cimbrul, etc.
Reţetele arabe sunt cunoscute începând cu sec. X, conform lui al-Warraq şi al-Baghdadi.
Regele Richard II al Angliei a comadat o carte de reţete denumită Forme of Cury în 1390, şi în aceeaţi perioadă este publicată o altă carte intitulată Curye on Inglish. Amândouă cărţi dau o imagine a mâncărurilor preparate şi servite de clasele nobiliare din Anglia în acea perioadă. Renaşterea sistemului de clase european în perioada respectivă permite o nouî dezvoltare a divertismentului în palatele şi casele nobiliare şi, odată cu aceasta, ăncepe ceea ce putem numi perioada modernă a reţetelor culinare. În sec. XV apar numeroase manuscrise care detaliază reţete ale perioadei respective. Multe din acestea, precum Harleian MS 279, Harleian MS 4016, Ashmole MS 1429, Laud MS 553 and Dure MS 55, oferă foarte bune informaţii şi evidenţiază redescoperirea ierburilor şi aromelor inclusiv coriandru, pătrunjel, busuioc, şi rozmarin, multe din ele fiind reînviate din perioada cruciadelor.
În sec. XVI şi XVII, competiţia dintre marile case devine o obişnuinţă, şi sunt scrie numeroase cărţi despre îngrijirea caselor şi prepararea mâncărurilor. În Olanda şi Anglia, creşte competiţia dintre familiile nobiliare în ideea cine poate pregăti cel mai risipitor banchet. În anii 1660, bucătăria a progresat până la persepţia de artă, bucătarii buni fiind foarte căutaţi. Mulţi dintre aceştia au publicat propriile lor cărţi detaliindu-şi reţetele. Multe din aceste cărţi se găsesc în prezent traduse şi sunt disponibile pe Internet.
Mrs. Beeton
Din sec. XIX, gătitul devine o pasiune în întreaga lume. Folosind ultimele tehnologii şi un nou concept în publicistică, Mrs. Beeton (1836 – 1865) publică faimoasa sa carte Book of Household Management în 24 serii lunare, între 1857 şi 1861. În aceeaşi perioadă aproximativ, bucătarul american Fannie Farmer (1857 – 1915) publică, în 1896, faimoasa sa carte The Boston Cooking School Cookbook, care conţinea unele reţete din 1849.
Fanny Craddock
Începând cu mijlocul sec. XX, apar mii de cărţi pentru gătit şi cu reţete culinare. Următoarea revoluţie în domeniu începe odată cu apariţia emisiunilor culinare la televiziune. Primul bucătar al unei astfel de emisiuni în Anglia este Fanny Craddock, la BBC, urmat apoi de graham Kerr (cunoscut ca Galloping Gourmet). Aceste programe culinare cresc audienţa reţetelor prezentate şi dezvoltă o nouă modalitate de gătit.
Jamie Oliver
La începutul sec. XXI, a reapărut tendinţa de gătit acasă, datorită recesiunii din anii 2000. Reţele de televiziune precum Food Network, şi diverse reviste, sunt încă o sursă importantă pentru reţete, cu bucătari de renume internaţional precum Jamie Oliver, Gordon Ramsay, Nigella Lawson şi Rachael Ray în prim-plan, şi reluări şi arhivări pe siturile web de pe Internet. Chiar şi televiziuni reality precu Top Chef sau Iron Chef preiau ideea unor astfel de emisiuni culinare, creându-se adevărate competiţii între aceste televiziuni. Situri web pe Internet precum Allrecipies.com oferă gratuit reţete culinare.
Începând cu 2010, prin adoptarea tehnologiilor moderne inovative, apare o nouă creştere a interesului pentru reţetele culinare prin apariţia siturilor web care folosesc principii semantice, sociale şi comunitare în prezentarea acestora.
În prezent, în ciuda Internetului, cărţile cu reţete rămân în continuare cel puţin la fel de populare ca şi în trecut. (Traducere si adaptare din Wikipedia)
Lasă un răspuns