Justiția fundamentală și drepturile și libertățile fundamentale

Sistemele de justiție penală există pentru a proteja societatea folosind o gamă largă de legi și reglementări menite să definească, să controleze și să interzică comportamentul și conduita inacceptabile. Comportamentul și conduita care trebuie interzise sau controlate pot varia de la acte criminale de terorism și crimă, până la infracțiuni de natură minoră, cum ar fi depășirea limitei de viteză sau udarea gazonului în afara perioadelor de timp permise. Aceste legi și reglementări pot duce la o varietate de sentințe, restricții și intervenții la libertatea personală sau pedepse împotriva infractorilor. În multe țări, pedepsele pot varia de la închisoare pe viață fără eligibilitate pentru eliberare condiționată timp de 25 de ani, la amenzi, probațiune sau un avertisment. Ca principiu de bază în aplicarea oricăreia dintre aceste legi, există valori sociale puternice care reflectă așteptările cetățenilor care trăiesc sub protecția legilor. Cetățenii așteaptă și cer ca legea să fie aplicată și administrată în mod echitabil și într-o manieră care să le respecte drepturile și libertățile ca indivizi. Această așteptare se referă în special la oricare persoane suspectate sau acuzate de vreo infracțiune.

Aceste valori și așteptări ale echității au origini care datează din Roma antică și din dreptul comun englez, care în cele din urmă au definit principiile „justiției naturale”, denumite acum mai frecvent „justiție fundamentală” (Dostal, 2012h).

La baza acestor principii de „justiție naturală” sau „justiție fundamentală”, au fost stabilite câteva imperative operaționale de bază pentru a ghida rezultatele sistemului de justiție și pentru a asigura justiția fundamentală pentru persoanele acuzate pentru o infracțiune. De exemplu, cel care pretinde că a avut loc o infracțiune trebuie să dovedească acest lucru, persoana acuzată de o infracțiune are dreptul de a vedea probele împotriva sa, persoana acuzată are dreptul de a răspunde la acuzație și de a se apăra, judecătorul faptelor (adică, cel mai frecvent, un judecător) nu trebuie să fie părtinitor, iar judecătorul faptelor trebuie să își bazeze decizia pe probe și trebuie să articuleze probele luate în considerare atunci când decizia este pronunțată.

Consolidând în continuare aceste principii ale „justiției fundamentale”, Carta canadiană a drepturilor și libertăților, secțiunile 7–14, a fost promulgată în lege în 1982, înlocuind Declarația canadiană a drepturilor existente (Guvernul Canadei, 2015). Extras din Carta Drepturilor și Libertăților Secțiunile 7–14, „Drepturi legale”:

7. Orice persoană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei și dreptul de a nu fi lipsită de acestea decât în ​​conformitate cu principiile justiției fundamentale.
8. Orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva perchezițiilor sau confiscării nerezonabile.
9. Orice persoană are dreptul să nu fie deținută sau închisă în mod arbitrar.
10. Orice persoană are dreptul, la arestare sau detenție:
(a) să fie informată cu promptitudine cu privire la motivele acestora;
(b) să apeleze la și să instruiască un avocat fără întârziere și să fie informat cu privire la acest drept; și
(c) să fie determinată validitatea detenției prin habeas corpus și să fie eliberat dacă detenția nu este legală.
11. Orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul
(a) să fie informată fără întârziere nerezonabilă cu privire la infracțiunea specifică;
(b) să fie judecată într-un termen rezonabil;
(c) să nu fie obligată să devină martor în cadrul procedurilor împotriva acelei persoane cu privire la infracțiunea;
(d) să îi fie prezumată nevinovăția până când vinovăția va fi dovedită conform legii într-o audiere echitabilă și publică de către un tribunal independent și imparțial;
(e) să nu i se refuze o cauțiune rezonabilă fără o rațiune justă;
(f) cu excepția cazului unei infracțiuni de drept militar judecată în fața unui tribunal militar, să beneficieze de judecată cu juriu, în cazul în care pedeapsa maximă pentru infracțiune este închisoarea de cinci ani sau o pedeapsă mai severă;
(g) să nu fie găsit vinovat pentru nicio acțiune sau omisiune, cu excepția cazului în care, la momentul faptei sau a omisiunii, aceasta a constituit o infracțiune conform dreptului canadian sau internațional sau a fost penală în conformitate cu principiile generale de drept recunoscute de comunitatea de națiunile;
(h) dacă este achitată definitiv de infracțiune, să nu mai fie judecată pentru aceasta și, dacă în cele din urmă a fost găsită vinovată și pedepsită pentru infracțiune, să nu mai fie judecată sau pedepsită pentru aceasta; și
(i) dacă a fost găsită vinovată de infracțiune și dacă pedeapsa pentru infracțiune a fost variată între momentul săvârșirii și cel al condamnării, să beneficieze de pedeapsa mai mică.
12. Orice persoană are dreptul de a nu fi supusă niciunui tratament sau pedeapsă crudă și neobișnuită.
13. Un martor care depune mărturie în orice procedură are dreptul să nu fie utilizată nicio probă incriminatoare astfel prezentată pentru a-l incrimina pe acel martor în orice altă procedură, cu excepția unei urmăriri penale pentru mărturie mincinoasă sau pentru prezentarea de probe contradictorii.
14. O parte sau un martor în orice procedură care nu înțelege sau nu vorbește limba în care se desfășoară procedura sau care este surd are dreptul la asistența unui interpret (Guvernul Canadei, 2015).

După cum demonstrează aceste opt secțiuni explicite ale cartei, orice persoană acuzată de o infracțiune are un nivel semnificativ de protecție împotriva prezumării vinovăției sau a unui tratament nedrept de către sistemul de justiție din cauza unei acuzații.

În sistemul de justiție penală, anchetatorii de poliție sunt foarte adesea primul punct de contact și au obligația principală de a respecta drepturile și libertățile oferite de Carta Canadiană a Drepturilor și Libertăților. Pașii care trebuie să fie luati de un anchetator pentru a se asigura că drepturile și libertățile sunt protejate și că sunt respectate principiile justiției fundamentale vor fi subliniați în detaliu mai târziu în această carte.

• Dostal, P. (2012). Principles of Fundamental Justice. Retrieved January 20, 2017, from The Canadian Criminal Law Notebook: http://criminalnotebook.ca/index.php/Principles_of_Fundamental_Justice

• Government of Canada. (2015, November 13). Canada Evidence Act.

Sursa: Gehl, Rod & Plecas, Darryl. (2016). Introduction to Criminal Investigation: Processes, Practices and Thinking. New Westminster, BC: Justice Institute of British Columbia, CC BY-NC 4.0 . Traducere și adaptare © 2024 Nicolae Sfetcu