Metadate

În anii 2010, metadatele se refereau de obicei la forme digitale; totuși, chiar și cataloagele tradiționale de cartele din anii 1960 și 1970 sunt un exemplu de metadate, deoarece cartelele conțin informații despre cărțile din bibliotecă (autor, titlu, subiect etc.).

Metadatele sunt „date [informații] care oferă informații despre alte date”. Există trei tipuri distincte de metadate: metadate structurale, metadate descriptive și metadate administrative.

Metadatele structurale sunt date despre containerele de date. De exemplu, o „carte” conține date, iar datele despre carte sunt metadate despre acel container de date.

Metadatele descriptive utilizează instanțe individuale ale datelor aplicației sau conținutul datelor.

În multe țări, metadatele referitoare la e-mailuri, apeluri telefonice, pagini web, trafic video, conexiuni IP și locații ale telefoanelor mobile sunt stocate în mod obișnuit de organizațiile guvernamentale.

Istorie

Metadatele au fost folosite în mod tradițional în cataloagele de cartele ale bibliotecilor până în anii 1980, când bibliotecile și-au convertit datele din catalog în baze de date digitale. În anii 2000, pe măsură ce formatele digitale devin modul răspândit de stocare a datelor și informațiilor, metadatele sunt, de asemenea, folosite pentru a descrie datele digitale folosind standarde de metadate.

Există standarde de metadate diferite pentru fiecare disciplină diferită (de exemplu, colecții de muzee, fișiere audio digitale, site-uri web etc.). Descrierea conținutului și contextului datelor sau fișierelor de date crește utilitatea acestuia. De exemplu, o pagină web poate include metadate care specifică în ce limbă software este scrisă pagina (de exemplu, HTML), ce instrumente au fost folosite pentru a o crea, despre ce subiecte este pagina și unde să găsesc mai multe informații despre subiect. Aceste metadate pot îmbunătăți automat experiența cititorului și pot facilita utilizatorilor să găsească pagina web online. Un CD poate include metadate care oferă informații despre muzicienii, cântăreții și compozitorii ale căror lucrări apar pe disc.

Un scop principal al metadatelor este de a ajuta utilizatorii să găsească informații relevante și să descopere resurse. Metadatele ajută, de asemenea, la organizarea resurselor electronice, la furnizarea de identificare digitală și la sprijinirea arhivării și păstrării resurselor. Metadatele ajută utilizatorii în descoperirea resurselor, „permițând găsirea resurselor după criterii relevante, identificând resurse, reunind resurse similare, diferențiind resursele diferite și oferind informații despre locație”. Metadatele activităților de telecomunicații, inclusiv traficul pe internet, sunt colectate pe scară largă de diferite organizații guvernamentale naționale. Aceste date sunt utilizate în scopul analizei traficului și pot fi utilizate pentru supravegherea în masă.

Definiție

Metadatele înseamnă „date despre date”. Deși prefixul „meta” înseamnă „după” sau „dincolo”, este folosit pentru a însemna „despre” în epistemologie. Metadatele sunt definite ca datele care furnizează informații despre unul sau mai multe aspecte ale datelor; și sunt folosite pentru a rezuma informații de bază despre date, care pot facilita urmărirea și lucrul cu anumite date. Câteva exemple includ:

• Mijloace de creare a datelor
• Scopul datelor
• Ora și data creării
• Creatorul sau autorul datelor
• Locația dintr-o rețea de computere în care au fost create datele
• Standarde utilizate
• Mărime fișierului

De exemplu, o imagine digitală poate include metadate care descriu cât de mare este imaginea, adâncimea culorii, rezoluția imaginii, când a fost creată imaginea, viteza obturatorului și alte date. Metadatele unui document text pot conține informații despre cât de lung este documentul, cine este autorul, când a fost scris documentul și un scurt rezumat al documentului. Metadatele din paginile web pot conține, de asemenea, descrieri ale conținutului paginii, precum și cuvinte cheie legate de conținut. Aceste linkuri sunt adesea numite „Metatichete”, și au fost folosite ca factor principal în determinarea ordinii unei căutări pe web până la sfârșitul anilor 1990. Încrederea metaetichetelor în căutările pe web a scăzut la sfârșitul anilor 1990 din cauza „supraîncărcării cuvintelor cheie”. Metaetichetele erau în mare parte folosite pentru a păcăli motoarele de căutare să creadă că unele site-uri web au mai multă relevanță în căutare decît aveau în realitate.

Metadatele pot fi stocate și gestionate într-o bază de date, adesea numită un registru de metadate sau un depozit de metadate. Cu toate acestea, fără context și un punct de referință, s-ar putea să fie imposibil să identifici metadatele doar privindu-le. De exemplu: prin ea însăși, o bază de date care conține mai multe numere, toate cele 13 cifre ar putea fi rezultatele unor calcule sau o listă de numere care să fie conectate într-o ecuație – fără alt context, numerele în sine pot fi percepute ca date. Dar dacă se ține cont de faptul că această bază de date este un jurnal al unei colecții de cărți, acele numere de 13 cifre pot fi acum identificate ca ISBN – informații care se referă la carte, dar nu reprezintă în sine informațiile din carte. Termenul „metadate” a fost inventat în 1968 de Philip Bagley, în cartea sa „Extension of Programming Language Concepts”, unde este clar că el folosește termenul în sensul „tradițional” ISO 11179, care este de „metadate structurale”, adică „date despre containerele de date”; mai degrabă decât sensul alternativ, „conținut despre cazuri individuale de conținut de date” sau metaconținut, tipul de date găsit de obicei în cataloagele bibliotecii. De atunci, domeniile managementului informației, știința informației, tehnologia informației, biblioteconomia și GIS au adoptat pe scară largă termenul. În aceste câmpuri, cuvântul metadate este definit ca „date despre date”. Deși aceasta este definiția general acceptată, diverse discipline și-au adoptat propria lor explicație și utilizări mai specifice ale termenului.

Tipuri

În timp ce aplicația de metadate este variată, acoperind o mare varietate de domenii, există modele specializate și bine acceptate pentru a specifica tipuri de metadate. Bretherton și Singley (1994) disting între două clase distincte: metadate structurale/de control și metadatele ghid. Metadatele structurale descriu structura obiectelor bazei de date, cum ar fi tabelele, coloanele, cheile și indecșii. Metadatele ghid îi ajută pe oameni să găsească anumite elemente și sunt de obicei exprimate ca un set de cuvinte cheie într-un limbaj natural. Conform lui Ralph Kimball, metadatele pot fi împărțite în două categorii similare: metadate tehnice și metadate de afaceri. Metadatele tehnice corespund metadatelor interne, iar metadatele de afaceri corespund metadatelor externe. Kimball adaugă o a treia categorie, metadate de proces. Pe de altă parte, NISO distinge între trei tipuri de metadate: descriptive, structurale și administrative.

Metadatele descriptive sunt utilizate de obicei pentru descoperire și identificare, ca informații pentru a căuta și a localiza un obiect, cum ar fi titlul, autorul, subiectele, cuvintele cheie, editorul. Metadatele structurale descriu modul în care sunt organizate componentele unui obiect. Un exemplu de metadate structurale ar fi modul în care paginile sunt ordonate pentru a forma capitolele unei cărți. În cele din urmă, metadatele administrative oferă informații pentru a ajuta la gestionarea sursei. Metadatele administrative se referă la informațiile tehnice, inclusiv tipul fișierului sau când și cum a fost creat fișierul. Două subtipuri de metadate administrative sunt metadatele de gestionare a drepturilor și metadatele de conservare. Metadatele de gestionare a drepturilor explic drepturile de proprietate intelectuală, în timp ce metadatele de conservare conțin informații pentru păstrarea și salvarea unei resurse.

Referințe

• Francis P. Bretherton, Paul T. Singley: Metadata: A User’s View. SSDBM 1994: 166-174
• Kimball, Ralph (2008). The Data Warehouse Lifecycle Toolkit (Second ed.). New York: Wiley. pp. 10, 115-117, 131-132, 140, 154-155. ISBN 978-0-470-14977-5.
• National Information Standards Organization; Rebecca Guenther; Jaqueline Radebaugh (2004). Understanding Metadata (PDF). Bethesda, MD: NISO Press. ISBN 1-880124-62-9. Retrieved 2 April 2014.

Sursa: Drew Bentley, Business Intelligence and Analytics. © 2017 Library Press, Licență CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu