Home » Articole » RO » Regional » Romania » Oltenia » Istoria Olteniei » Oltenia sub imperiul austriac, 1718-1739

Oltenia sub imperiul austriac, 1718-1739

Oltenia sub imperiul austriac, 1718-1739 

Oltenia sub imperiul austriac, 1718-1739 Oltenia sub imperiul austriac, 1718-1739

În urma păcii de la Passarovitz din 1718, prin care se hotăra ca Oltenia până la Olt să fie în stăpânirea Austriei, austriecii au ocupat imediat această provincie. Tot atunci s-a hotărât ca să se elaboreze o hartă amănunţită a Olteniei.

Comandantul trupelor imperiale din Transilvania, Contele Stainville, însărcinează cu această lucrare pe căpitanul Friedrich Schwantz. Această hartă, lucrată între anii 1720 şi 1722, cuprinde, pe lângă Oltenia, si mici părţi din Transilvania, Bulgaria, Muntenia, Banat şi Serbia. Ea a fost bine apreciată, căci peste un an, inginerul locotenent Berndt face o copie după harta realizată de Schwantz şi o mai completează cu stemele tuturor judeţelor din Oltenia.

Această hartă a lui Berndt a fost în posesia Arhivei Războiului din Viena, înainte de a ajunge în colecţia Academiei Române.

Tot în această colecţie de hărţi se mai găseşte: o fotografie a hărţii lui Friedrich Schwantz, compusă din patru foi, şi o fotografie a hărţii lui Berndt, compusã tot din patru foi.

Harta lui Fr. Schwantz a fost reprodusă, în mărime redusă, şi în cadrul hărţii Ungariei în anul 1769, de către Ignatz Willer.

Cele patru foi din care este compusă harta sunt lipite pe pânză şi fiecare foaie are mărimea de 64,5 x 57,5 cm, care împreună formează un patrulater.

În partea de sus a hărţii în stânga e figurat un vultur care ţine în cioc şi în gheare un sul de hârtie desfăşurat pe care sunt scrise versuri latineşti.

Jos în stinga, scena reprezintă o peşteră, pe care este scris titlul hărţii. TABULA VALACHIAE / CIS = ALUTANAE per Frieder: Schwantziurn Regiminis Heisteriani Capitaneurn Ao: 1723; dedesubtul chenarului este urmăoarea însemnare: copiam Fe: Io. Berndt Ing. Lieut.

În stânga peşterii este un bătrân (Danubius) cu barbă mare, cu o cunună de frunze pe cap, ţinând în mâna stângă o lopată de vâslit; la picioarele lui, un peşte – lângă el o femie tânără (Aluta) înaripată îl ţine de gât. În dreapta peşterii sunt următoarele figuri: un satir, o capră, o oaie, un bou, un porc, un cerb. un copil cu trei snopuri de grâu şi o pasăre pe creaca unui copac. Deasupra peşterii: o vie, un pom fructifer, un stup cu albine şi un coş cu fructe. Toate acestea reprezintă bogăţiile Olteniei.

În partea dreaptă a hărţii, în partea de jos, este o femeie cu o coroană pe cap (un fel de turn) rezemată cu mâna stângă pe un scut oval reprezentând stema Munteniei: corbul cu crucea în cioc, soarele şi craiul nou; cu dreapta ţine de capătul unei hârtii desfăşurate; de celălalt capăt ţine un copil pe care este legenda: Notarum explicatiul Fortalitum, Urbs, tzastellum, oppidum, oppida Turcica, pagus, pagus desolatus, aggee romanus, episcopatus, monasterium maj. monast. min. sive Skitt monialium, ferrum, cuprum, Sal, therme, fluvius, rivulus, vl. vallis, mons, play.

Toate aceste numiri sunt însemnate cu semne şi litere. Mai jos este o planşă cu doi copii.

Mai sus este o scenă foarte interesantă: munţii Carpaţi în zona pe unde intră Oltul, şi drumul de pe valea Oltului. Pe o stâncă plină cu plantaţii de brad şi de vii scrie: VIA CAROLINA in Daciis aperta / Anno 1719, iar deasupra munţilor: Strasburg Steinville Arxaviam dixere Latini Arceo ab Augusta tele inimica via. Lângă Olt se vede satul Câineni, două bărci legate de mal, şi o explozie în Olt aruncând stâncile ca să-l facă mai navigabil. Tot în legătură cu această vedere se arată şi câteva aspecte etnografice: un preot de oraş, un ţăran rezemat în bâtă, o ţărancă torcând, un boier şi o jupâniţă în costumele lor caracteristice de atunci. În dreapta se vede un bordei, un preot de ţară, şi doi lucrători ţărani.

În această hartă munţii sunt reprezentaţi prin movile, după sistemul cartografic vechi, şi numai micile ridicături de pe lângă Dunăre, Olt şi Jiu sunt reprezentate prin haşurări.

Tot ea cuprinde şi părţi din Muntenia, Valahia turcească din Transilvania, Banat, Serbia şi Bulgaria. Oltenia este împărţită în judeţe, arătând şi stemele fiecărui judet.

Astfel sunt Mehedinţi cu simbolul unui ştiubei cu albine, Gorj (Syl-Superior) cu un cerb. Dolj (Sil-Inferior) un peşte, Romanaţi (Romunatz) un snop de grâu, şi Vâlcea (Wultza) un brad. Teritoriul Loviştei nu are stemă.

Hotarele Olteniei încep de la Dunăre, mergând spre nord, de la vărsarea -râului Cerna în Dunăre până la un afluent al lui, Belereka, de aici o ia pe creasta munţilor de unde izvorăsc pârâiele care se varsă în Cerna, Bedina si Precesima, Arşan, Juta, Slivir, Baba, Craiova, Olanul, Tata, Godeanul, Moşerliu, Morari, Micuş, Scurtul, Sturul, Drăgşanul; merge pe la poalele muntelui Retezat peste crestele munţilor Custurile, Făgetu, Tuliş, Piatra Tătarului, unde este trecătoarea Vulcan. De aici merge spre nord urcând pe creasta unor munţi nenumiţi, lăsând în stânga munţii din Ţara Haţegului: Merişor, Cununa, Datco şi Sigoru, apoi urcă pe culmile munţilor Tertereo, Titian, Comărnicel, Surianu, care este partea cea mai nordică. De aici coboară, trecând prin vârfurile munţilor Petra, Solanul, unde e trecătoarea care duce în Transilvania, apoi prin munţii Crifoeşti, Conţu, Bucezul, Posomegu, Voineasa, Sterpu, Negru, Pârcălab şi cursul râului Vadului, până unde se varsă în Olt.

Privitor la limita judeţelor, ele nu au avut întinderea ce o au astăzi; erau cu mult mai mari, dar în cursul timpului s-au modificat.

Sursa: Ioan C. Băcilă, Arhivele Olteniei, 1924

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.