Optimizarea pentru motoarele de căutare (SEO)

Cu milioane de oameni care efectuează milioane de căutări în fiecare zi pentru a găsi conținut pe Internet, este logic că specialiștii în marketing doresc ca produsele lor să fie găsite de potențiali consumatori. Motoarele de căutare utilizează algoritmi pentru a determina rezultatele afișate. Cu toate acestea, determinarea factorilor care iau în considerare acești algoritmi a condus la o practică în creștere cunoscută sub numele de optimizarea pentru motoarele de căutare (SEO).

Optimizarea pentru motoarele de căutare (SEO) este practica de optimizare a unui site Web, astfel încât să se obțină un clasament bun pe paginile cu rezultate ale motorului de căutare (SERP). Cineva care practică SEO profesional este cunoscut și ca optimizator pentru motoarele de căutare.

SEO poate fi împărțit în două tabere distincte: White Hat SEO (cu pălărie albă, pozitiv) și Black Hat SEO (cu pălărie neagră, negativ), cu câteva cazuri de Grey Hat SEO (cu pălării gri) între ele. Black Hat SEO se referă la încercarea de a păcăli motoarele de căutare. Aceste SEO utilizează mijloace dubioase pentru a obține un clasament ridicat, iar site-urile lor web sunt ocazional listate de motoarele de căutare. White Hat SEO, pe de altă parte, se referă la lucrul în parametrii stabiliți de motoarele de căutare pentru a optimiza un site Web pentru o experiență mai bună a utilizatorului. Motoarele de căutare doresc să trimită utilizatorii pe site-ul Web cel mai potrivit nevoilor lor, astfel încât White Hat SEO ar trebui să se asigure că utilizatorii pot găsi ceea ce caută.

Istorie

La mijlocul anilor 1990, webmasterii începuseră să-și optimizeze site-urile pentru motoarele de căutare, din cauza unei conștientizări tot mai mari a importanței de a fi listate de diferitele motoare. Inițial, tot ce trebuia să facă un webmaster a fost să trimită adresa URL (localizator uniform al resurselor) unei pagini web pentru a fi indexată. Motoarele de căutare s-au bazat pe metadate, informații pe care webmasterii le-au inserat în codul unei pagini web, pentru a determina despre ce este vorba și pentru a o indexa corespunzător.

Analistul din domeniu Danny Sullivan afirmă că cea mai timpurie utilizare cunoscută a termenului „optimizare a motoarelor de căutare” a fost un mesaj de spam postat pe Usenet, un forum online sau o zonă de mesaje, pe 26 iulie 1997. (Danny Sullivan, „Who Invented the Term ‘Search Engine Optimization’?” Search Engine Watch, 14 iunie 2004).

Dându-și seama de importanța de a fi pe poziția înaltă în rezultatele căutării, webmasterii au început să utilizeze dependența motoarelor de căutare de metadate pentru a manipula clasamentul pentru site-urile lor web. Pentru a combate acest lucru, motoarele de căutare au dezvoltat, la rândul lor, algoritmi mai complecși, inclusiv o serie de alți factori de clasare.

În timp ce se aflau la Universitatea Stanford, Larry Page și Sergey Brin au dezvoltat un motor de căutare, numit Backrub, care se baza pe un algoritm matematic pentru a clasifica paginile web. Acesta a fost precursorul lui Google. Ei au fondat Google în 1998, care s-a bazat pe analiza PageRank și hiperlinkuri, precum și pe factori de pe pagină pentru a determina proeminența unei pagini web. Acest lucru a permis lui Google să evite același tip de manipulare a factorilor de pe pagină pentru a determina clasarea.

PageRank se bazează pe caracterul democratic unic al web, folosind vasta sa structură de linkuri ca indicator al valorii unei pagini individuale. În esență, Google interpretează un link de la pagina A la pagina B ca un vot, prin pagina A, pentru pagina B. Dar Google privește mai mult decât volumul de voturi sau linkurile pe care le primește o pagină; de asemenea, analizează pagina care exprimă votul. Voturile exprimate de pagini care sunt ele însele „importante” cântăresc mai mult și ajută la considerarea altor pagini ca „importante”. (”Understanding Google Page Rank,” Accu Web Hosting, May 20, 2006).

PageRank s-a bazat pe practica citărilor academice. Cu cât este mai citată o lucrare academică, cu atât este mai probabil să fie considerată o lucrare de autoritate pe această temă. Page și Brin au folosit o teorie similară pentru motorul lor de căutare – în funcție de cât de multe pagini Web sau aite-urie Web includ recomandări cu link către o pagină, cu atât este mai probabil ca comunitatea să considere acea pagină drept o autoritate. Trebuie remarcat faptul că importanța rangului de pagină a fost redusă mult de-a lungul anilor.

Clasarea înaltă în rezultatele căutării este vitală pentru site-urile web, așa că webmasterii s-au adaptat pe măsură ce motoarele de căutare și-au actualizat algoritmii pentru a evita „trișările”. Astăzi, Google spune că folosește mai mult de două sute de factori diferiți în algoritmul său (care se schimbă de peste patru sute de ori pe an) pentru a determina relevanța și clasarea. Niciunul dintre principalele motoare de căutare nu dezvăluie elementele pe care le folosesc pentru a clasifica paginile, dar există mulți practicanți SEO care petrec timp analizând cererile de brevet pentru a încerca să determine care sunt acestea.

Sursa: Online Marketing Essentials (v. 1.0), licența Creative Commons by-nc-sa 3.0, Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu

Articol publicat sub licență Creative Commons by-nc-sa 3.0