(O descriere occidentală a morții ca un schelet cu o coasă)
Conceptul de moarte ca o entitate care se poate simţi a existat în multe societăți de la începutul istoriei cunoscute.
În limba engleză, morţii i s-a dat de multe ori numele de “Grim Reaper” (“Cosaşul macabru”) și, începând cu secolul XV, a ajuns să fie prezentată ca o figură scheletică cu o coasă mare în mâini, și îmbrăcată într-o mantie neagra cu glugă.
În tradiția evreiască, moartea a fost menționată ca “Îngerul vieții și al morții” (“Malach HaMavet”) sau “Îngerul întunericului şi al luminii”, aşa cum rezultă din Biblie și folclorul talmudic. Biblia în sine se referă la “Îngerul vieții și al morții”” atunci când sunt răpiţi primii născuţi din Egipt, dar nu se face legătura între ea şi Satan. Există, de asemenea, o trimitere la “Abaddon” (“Distrugătorul“), un înger care este cunoscut sub numele de “Îngerul Abisului“. În folclorul talmudic, ea este caracterizată ca arhanghelul Samael.
În unele cazuri, “Cosaşul macabru” poate provoca practic moartea victimei, ceea ce duce la povești că el poate fi mituit, păcălit, sau înşelat, în scopul de a păstra viața, cum ar fi fost cazul lui Sisif. Alte credinţe susțin că Spectrul Morţii este doar un psihopomp, care servește la ruperea ultimelor legăturilor dintre suflet și trup, și pentru a ghida decedatul în lumea cealaltă, fără a avea niciun control asupra decesului victimei. În multe limbi moartea este personificată ca bărbat, în timp ce în altele ea este percepută ca un personaj feminin (de exemplu, în cultura de limbi slavă și romanică).
Lasă un răspuns