Luând în considerare toate teoriile din trecut cu privire la modelele piramidele si de straturi care se ocupă de inteligența emoțională (IE), analizăm pas cu pas nivelurile piramidei noastre (figura 1), caracteristicile lor și cursul dezvoltării lor pentru a atinge nivelurile superioare, transcendență și unitate emoțională, precum și evidențierea semnificației IE. Modelul prezentat aici include caracteristici din ambele construcții (modelul IE de abilitate și modelul IE de trasatura) într-o structură mai ierarhică. Nivelul de abilitate se referă la conștientizare (sine și social) și la management. Nivelul de trăsătura se referă la starea de spirit asociată emoțiilor și tendința de a se comporta într-un anumit mod în stările emoționale, luând în considerare și alte elemente importante pe care le include și această construcție. Piramida IE se bazează, de asemenea, pe conceptele de inteligență intrapersonală și interpersonală ale lui Gardner.
(Figura 1 Piramida inteligenței emoționale (model cu 9 straturi).)
1. Stimulii emoționali
În fiecare zi primim o mulțime de stimuli informaționali din mediul nostru. Trebuie să încorporăm aceste informații și diverși stimuli în categorii, deoarece acestea ne ajută să înțelegem mai bine lumea și oamenii care ne înconjoară mai bine. Stimulul direct al emoțiilor este rezultatul procesării stimulului senzorial prin mecanismele cognitive. Când are loc un eveniment, agentul primește stimuli senzoriali. Mecanismele cognitive procesează acest stimul și produc stimuli emoționali pentru fiecare dintre emoțiile care vor fi afectate. Stimulii emoționali sunt prelucrați printr-un mecanism cognitiv care determină ce emoție trebuie să simtă și produce ulterior o reacție emoțională care poate influența apariția comportamentului. Stimulii emoționali sunt, în general, prioritați în percepție, sunt detectați mai rapid și au acces la conștientizarea conștientă. Stimulii emoționali constituie baza piramidei inteligenței emoționale îndreptată spre nivelurile superioare ale acesteia.
2. Recunoașterea emoției
Următorul nivel al piramidei după stimulii emoționali este recunoașterea emoțiilor exprimate simultan uneori. Precizia este mai mare atunci când emoțiile sunt exprimate și recunoscute. Recunoașterea emoției include capacitatea de a decodifica cu exactitate expresiile sentimentelor altora, de obicei transmise prin canale non-verbale (adică, fața, corpul și vocea). Această abilitate este legată pozitiv de abilitatea și interacțiunea socială, deoarece comportamentul non-verbal este o sursă fiabilă de informații despre stările emoționale ale altora. Elfenbein și Ambady au comentat că recunoașterea emoțiilor este cea mai „validată componentă a inteligenței emoționale” legată de o varietate de rezultate organizaționale pozitive. Abilitatea de a exprima și recunoaște emoțiile în ceilalți este o parte importantă a interacțiunii umane zilnice și a relațiilor interpersonale, deoarece este o reprezentare a unei componente critice a capacităților socio-cognitive umane.
3. Conștiința de sine
Socrate menționează în principiul său călăuzitor, „cunoaște-te pe tine însuți”. Aristotel a menționat, de asemenea, „a te cunoaște este începutul întregii înțelepciuni”. Aceste două aforisme antice grecești cuprind conceptul de conștientizare de sine, o capacitate cognitivă, care este următorul pas în piramida noastră după ce le-a cucerit pe cele două anterioare. Conștientizarea de sine implica o percepție clară a personalității tale, inclusiv atuurile tale, punctele slabe, gândurile, credințele, motivele și sentimentele. Pe măsură ce dezvolți conștiința de sine, ești capabil să-ți schimbi gândurile care, la rândul tău, îți permit să-ți schimbi emoțiile și, eventual, să-ți schimbi acțiunile. Crisp and Turner au descris conștiința de sine ca fiind o situație psihologică în care oamenii își cunosc trăsăturile, sentimentele și comportamentele. Alternativ, ea poate fi definită ca realizarea de sine ca o entitate individuală. Dezvoltarea conștiinței de sine este primul pas pentru dezvoltarea IE. Lipsa conștientizării de sine în termeni de a ne înțelege pe noi înșine și de a avea un sentiment de noi înșine care are rădăcini în propriile noastre valori ne împiedică capacitatea de a ne autogestiona și este dificil, dacă nu imposibil, să cunoaștem și să răspundem sentimentelor celorlalți. Daniel Goleman a recunoscut conștiința de sine ca fiind conștiința emoțională, stima de sine exactă și încrederea în sine. A te cunoaște înseamnă a avea capacitatea de a-ți înțelege sentimentele, de a avea o autoevaluare exactă a propriilor tale puncte forte și puncte slabe și de a arăta încredere în sine. Potrivit lui Goleman, conștiința de sine trebuie să fie în fața conștientizării sociale, a autogestionării și a gestionării relațiilor, care sunt factori importanți ai IE.
4. Managementul propriu
După ce ți-ai clarificat emoțiile și modul în care acestea pot afecta situațiile și alte persoane, ești gata să te muți în zona EQ de autogestionare. Autogestionarea îți permite să îți controlezi reacțiile, astfel încât să nu fii condus de comportamente și sentimente impulsive. Cu autogestionarea, deveniți mai flexibil, mai extrovertit și mai receptiv și, în același timp, mai puțin critic față de situații și mai puțin reacționar față de atitudinile oamenilor. Mai mult, știi mai multe despre ce să faci. Când v-ați recunoscut sentimentele și le-ați acceptat, atunci le puteți gestiona mult mai bine. Cu cât înveți mai mult pe modul de a-ți gestiona emoțiile, cu atât abilitatea ta va fi mai mare să le articulezi într-un mod productiv atunci când este nevoie. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să vă zdrobiți emoțiile negative, dar dacă le realizați, puteți să vă modificați comportamentul și să faceți mici sau mari modificări ale modului în care reacționați și gestionați sentimentele, chiar dacă acestea din urmă sunt negative. Al doilea cadran de inteligență emoțională (EQ) al autogestionării constă din nouă componente cheie: (1) autocontrol emoțional; (2) integritate; (3) inovație și creativitate; (4) inițiativa și prejudiciul pentru acțiune; (5) rezistență; (6) ghid de realizare; (7) gestionarea stresului; (8) optimism realist și (9) intenționalitate.
5. Conștientizarea socială – Empatie – Discriminarea emoțiilor
Deoarece ați cultivat capacitatea de a vă înțelege și de a vă controla propriile emoții, sunteți gata să treceți la următorul pas de recunoaștere și înțelegere a emoțiilor oamenilor din jurul vostru. Autogestionarea este o condiție necesară pentru conștientizarea socială. Este o extindere a conștientizării tale emoționale. Conștientizarea socială se referă la modul în care oamenii gestionează relațiile și conștientizarea sentimentelor, nevoilor și preocupărilor altora. Clusterul de sensibilizare socială conține trei competențe: empatie, conștientizare organizațională, orientare către servicii. Să fii conștient din punct de vedere social înseamnă să înțelegi cum sa reacționezi la diferite situații sociale și sa îți modifici în mod eficient interacțiunile cu alte persoane, astfel încât să obții cele mai bune rezultate. Empatia este cea mai importantă și esențială componentă EQ a conștientizării sociale și este direct legată de conștiința de sine. Este capacitatea de a te pune pe locul altuia, de a-l înțelege ca persoană, de a-l simți și de a ține cont de această perspectivă legată de această persoană sau de orice persoană la un moment dat. Cu empatie, putem înțelege sentimentele și gândurile altora din propria lor perspectivă și sa avem un rol activ în preocupările lor. Rezultatul net al conștientizării sociale este dezvoltarea continuă a abilităților sociale și un proces personal de îmbunătățire continuă. Discriminarea emoțiilor aparține acelui nivel al piramidei, deoarece este o abilitate destul de intelectuală care oferă oamenilor capacitatea de a discrimina cu exactitate între emoții diferite și de a le eticheta în mod corespunzător. Acesta din urmă în raport cu celelalte funcții cognitive contribuie la ghidarea gândirii și a comportamentului.
6. Abilități sociale – expertiză
După ce am dezvoltat conștientizarea socială, următorul nivel în piramida inteligenței emoționale care ajută la creșterea EQ-ului nostru este cel al abilităților sociale. În inteligența emoțională, termenul de abilități sociale se referă la abilitățile necesare pentru a gestiona și influența emoțiile altor persoane pentru a gestiona cu succes interacțiunile. Aceste abilități variază de la a fi capabil să ajusteze sentimentele altei persoane și să înțeleagă cum simte și gândește lucrurile, să fie un colaborator excelent și un jucător de echipă, până la expertiză la emoțiile celorlalți și la negocieri. Este vorba despre capacitatea de a obține tot ce este mai bun de la ceilalți, de a-i inspira și de a-i influența, de a comunica și de a construi legături cu ei și de a-i ajuta să se schimbe, să crească, să se dezvolte și să rezolve conflictul. Abilitățile sociale din ramura inteligenței emoționale pot include Influența, Conducerea, Dezvoltarea altora, Comunicarea, Catalizatorul schimbărilor, Managementul conflictelor, Construirea obligațiunilor, Lucrul în echipă și Colaborarea. Expertiza în emoții ar putea fi caracterizată ca fiind capacitatea de a crește sensibilitatea la parametrii emoționali și capacitatea nu numai de a determina cu exactitate relevanța dinamicii emoționale pentru negociere, ci și capacitatea de a expune strategic emoțiile individului și de a răspunde emoțiilor care decurg din alții.
7. Actualizarea proprie – Universalitatea emoțiilor
De îndată ce toate aceste șase niveluri au fost îndeplinite, individul a ajuns în vârful ierarhiei nevoilor lui Maslow; Autoîmplinirea. Fiecare persoană este capabilă și trebuie să aibă voința de a trece la nivelul de autoactualizare. Actualizarea de sine, conform lui Maslow, este realizarea potențialului personal, a împlinirii de sine, urmărind dezvoltarea personală și experiențe de vârf. Este important de menționat că autoactualizarea este un proces continuu de a deveni, mai degrabă decât o stare perfectă pe care o atingem, precu, „si au trait fericiti…”. Carl Rogers a creat, de asemenea, o teorie care includea un „potențial de creștere” al cărui scop era să încorporeze în același mod „sinele real” și „sinele ideal”, cultivând astfel aspectul „persoanei care funcționează pe deplin”. Actualizarea de sine este una dintre cele mai importante abilități IE. Este o măsură a simțului tău că ai un angajament personal substanțial față de viață și că oferi cadourile tale lumii cea mai importanta pentru tine. Reuven Bar-On ilustrează relația strânsă dintre inteligența emoțională și actualizarea de sine. Cercetările sale l-au determinat să concluzioneze că „îți poți actualiza capacitatea potențială de creștere personală numai după ce vei fi eficient din punct de vedere social și emoțional pentru a-ți satisface nevoile și a te descurca cu viața în general”. Actualizatorii de sine simt empatia și înrudirea față de umanitate în ansamblu și, prin urmare, aceasta cultivă universalitatea emoțiilor, astfel încât cei pe care îi au inteligența emoțională într-o cultură au probabil inteligență emoțională și în altă cultură și au capacitatea de a înțelege diferența dintre emoțiile și semnificațiile lor, în ciuda faptului că uneori emoțiile sunt dependente din punct de vedere cultural.
8. Transcendența
Maslow a propus, de asemenea, că persoanele care au ajuns la autoactualizare vor experimenta uneori o stare pe care a numit-o „transcendență”. La nivel de transcendență, o persoana îi ajută pe ceilalți să se auto-actualizeze, să-și găsească împlinirea de sine și să-și dea seama de potențialul lor. Coeficientul emoțional este puternic, iar cei care au atins acest nivel încearcă să îi ajute pe ceilalți să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile proprii și pe ale altora. Transcendența se referă la nivelurile mult mai înalte și mai cuprinzătoare sau holistice ale conștiinței umane, comportându-ne și asocind, ca scopuri, mai degrabă decât ca mijloace, pentru noi înșine, pentru alții importanți, pentru om în general, pentru alte specii, pentru natură și pentru lume. Transcendența este puternic corelată cu stima de sine, bunăstarea emoțională și empatia globală. Transcendența de sine este experiența de a te vedea pe tine și lumea într-un mod care nu este împiedicat de limitele identității ego-ului. Ea implică un sens sporit al sensului și relevanței pentru ceilalți și pentru lume. În percepția sa despre transcendență, Platon a afirmat existența unei bunătăți absolute pe care el a caracterizat-o ca ceva ce nu poate fi descris și este cunoscut doar prin intuiție. Ideile lui sunt obiecte divine care sunt transcendente ale lumii. De asemenea, Platon vorbește despre zei, despre Dumnezeu, despre cosmos, despre sufletul uman și despre ceea ce este real în lucrurile materiale ca fiind transcendentale. Transcendența de sine poate fi exprimată în diferite moduri, comportamente și perspective precum schimbul de înțelepciune și emoții cu ceilalți, integrarea schimbărilor fizice / naturale ale îmbătrânirii, acceptarea morții ca parte a vieții, interesul pentru a-i ajuta pe ceilalți și a învăța despre lume, capacitatea de a-ți lăsa pierderile în urmă și găsirea unei semnificații spirituale în viață.
9. Unitate emoțională
Unitatea emoțională este nivelul final în piramida noastră a inteligenței emoționale. Este o dinamică orientată intenționat pozitiv, în sensul că își propune să atingă și să păstreze o dominare a emoțiilor, care informează subiectul că acesta controlează situația sau cadrul într-o formă acceptată. Acest nivel atins de unitate emoțională în subiect poate fi interpretat ca un rezultat al inteligenței emoționale. Unitatea emoțională este o armonie internă. În unitatea emoțională se simte o bucurie intensă, pace, prosperitate și o conștiință a adevărului final și a unității tuturor lucrurilor. Într-o lume simbiotică, ceea ce faci pentru tine, în cele din urmă faci pentru altul. Totul începe cu dragostea noastră pentru noi înșine, astfel încât să putem canaliza acest sentiment important către tot ceea ce există în jurul nostru. Nu numai la ființele umane, ci și la animale, plante, oceane, roci ș.a. Nu trebuie decât să vezi scânteia vieții și a minunii în orice și să fii mai optimist. Ideea este că, într-un fel, suntem cu toții interconectați și cu cât ne lasam mai mult inima sa zburde și o urmăm, cu atât va fi mai puțin probabil să facem lucruri care pot dăuna altora sau a planetei în general. Ceilalți nu sunt separați de noi. Unitatea emoțională emană smerenie și empatie care se solidqrizeaza cu imperfecțiunile celorlalti. Platon in Parmenides vorbește și despre unitate, despre Ființă și despre Unu. După cum scrie in Parmenides: „Ființa este negenerabilă și indestructibilă, întreagă, de un tip și de neclintit și completă. Nici nu a fost, nici nu va fi, deoarece acum este, toate împreună, una, continuă … ”.
Sursa: Athanasios S. Drigas and Chara Papoutsi, ”A New Layered Model on Emotional Intelligence”, Behav Sci (Basel). 2018 May; 8(5): 45, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5981239/, Creative Commons Attribution (CC BY) license (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/). Traducere: Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns