Conform tuturor definiţiilor ştiinţifice, plantele etnobotanice sunt plantele folosite de oameni ca hrană, pentru adăpost, în medicină, îmbrăcăminte, sau în cadrul unor ceremonii religioase.
De aici rezultă că plantă etnobotanică este şi muşeţelul, şi roşiile, şi busuiocul.
De fapt, în evenimentele prezentate de media şi la care fac referire oamenii politici atunci când spun că vor interzice plantele etnobotanice, este vorba de plante etnobotanice psihoactive, respectiv plante care, prin consumarea în diverse forme, schimbă modul de manifestare fizică sau mentală a unei persoane, şi nu este interzisă de reglementările în vigoare.
Gradul înalt de risc al plantelor etnobotanice pentru sănătatea consumatorilor, şi răspândirea explozivă din ultimul timp, face ca această problemă să devină o preocupare prioritară pentru toate ţările. Dar plantele psihoactive sunt folosite şi în multe produse legale, ca ingrediente: în băuturi, în tutunul ţigaretelor, şi chiar în unele (destul de multe) mâncăruri. Ce vor face legislatorii noştri, vor interzice şi mâncărurile şi băuturile care folosesc astfel de ingrediente?
Mai mult chiar, foarte multe plante etnobotanice psihoactive sunt folosite în medicina alternativă. Se va interzice medicina alternativă? Din câte am auzit, se pare că există o astfel de tendinţă, mai degrabă o recomandare cu origini obscure, la nivel mondial. Iar zvonul că în SUA, şi apoi în toată lumea civilizată, ar exista o încercare de impunere a unor monopoluri pentru cultivarea tuturor seminţelor de plante, s-ar putea să aibă legătură cu această fobie la nivel internaţional împotriva plantelor etnobotanice.
Legaliatea plantelor psihoactive
Oricum, majoritatea plantelor etnobotanice psihoactive sunt legale peste tot în lume, cu excepţia celor care conţin substanţe controlate (droguri sau substanţe consumate doar pe baza unor prescripţii medicale). Articolul 12 din Conveţia Naţiunilor Unite din 1988 privind traficul ilicit de narcotice şi substanţe psihotropice este actul cadru care limitează comercializarea de precursori şi tehnologii pentru procese chimice pentru fabricarea drogurilor ilegale. În Uniunea Europeană, există mai multe directive şi reglementări ale Consiliului Europei (92/109/EEC) pentru implementarea Convenţiei ONU. Acest control impune producătorilor, importatorilor, distribuitorilor şi utilizatorilor să deţină o evidenţă clară a plantelor care conţin substanţe controlate, precum ergotamina din care se produce LSD, sau safrol, folosit în fabricarea ecstacy.
Dar cele mai multe plante etnobotanice psihoactive nu conţin astfel de substanţe controlate, şi deci nu sunt interzise.
Problema cu plantele etnobotanice psihoactive este că, în combinaţie cu anumiţi alcaloizi şi extrase devin psihoactive, acţionând ca stimulative, halucinogene, depresive, sau afrodisiace, devenind periculoase în cantităţi excesive. Dar acest aspect nu trebuie să ne facă să uităm calităţile acestora.
Quo vadis?
Piperul negru este una din plantele etnobotanice psihoactive. Se va interzice comercializarea acestuia? Atunci când aurolacii au început să miroase pe scară largă colorantul cu acelaşi nume, a fost interzisă comercializarea acestui produs. Ce ne vom face dacă ar apare o tendinţă, la unele persoane, să îşi dea singure în cap cu telefoanele mobile? Vom desfiinţa telefonia mobilă?!
Lasă un răspuns