Atât catolicii cât şi evreii au stabilite zile anume pentru jocurile de noroc, deşi oficialii religioşi le dezaprobă în unele cazuri. Jocurile de noroc pota avea unele consecinţe sociale nedorite. Din aceste cauze, cele mai multe jurisdicţii limitează jocurile de noroc. Unele ţări islamice interzic jocurile de noroc, iar cele mai multe ţări le reglementează.
Multe jurisdicţii, atât locale cât şi naţionale, interzic sau controlează (prin licenţiere) jocurile de noroc. Astfel de reglementări duc în general la turism pentru jocurile de noroc şi jocuri de noroc ilegale. Implicarea guvernelor, prin reglementări şi taxe, a dus la o mai strânsă legătură între guverne şi organizaţiile pentru jocurile de noroc, jocurile de noroc legale oferind venituri substanţiale la bugetele ţărilor respective, precum în Monaco sau Macao.
În SUA jocurile de noroc sunt legale, statele putând să le reglementeze sau să le interzică.
Întrucât contractele de asigurări au multe trăsături în comun cu pariurile, contractele de asigurări sunt legiferate adesea ca înţelegeri în care ambele părţi propun o miză în anumite condiţii financiare. De exemplu, se consideră că un „pariu” cu firma asiguratoare că va arde casa nu este în fapt un pariu, ci o asigurare – întrucât proprietarul casei este interesat să nu aibă loc astfel de evenimente în ciuda „pariului” făcut cu firma asiguratoare. Oricum, atât contractele de asigurări cât şi jocurile de noroc sunt considerate de obicei contracte aleatorii în cele mai multe sisteme legislative, deşi se supun unor reglementări diferite.
În general se cere ca şansele în cazul dispozitivelor pentru jocurile de noroc să fie statistice, pentru a preveni fabricanţii să seteze dispozitivele astfel încâ să facă imposibile câştigurile mari. Întrucât aceste câştiguri mari au o probabilitate foarte mică, o verificare a casei poate scăpa din vedere setări ilegale ale dispozitivelor dacă nu sunt verificate cu atenţie şansele de joc.
Imagine http://en.wikipedia.org/wiki/File:Monte_Carlo_Casino_at_Dusk.JPG
Lasă un răspuns