Mulţi dintre voi o ştiţi pe Iuliana. Cel puţin de pe canalele televiziunii locale.
Iuliana avea o listă, pe care cele mai multe femei o fac. Despre cum ar trebui să arate viitorul ei partener. Dinţi perfecţi, bani suficienţi, să se înteţeleagă cu mama lui. Eventual să aibă şi un câine. Să nu înjure. Chestii din astea…
Lista lui Iuliana arăta totuşi altfel. Existau şi puncte opţionale în listă, precum să fie brunet şi cu ochii verzi, dar şi puncte obligatorii:
12. Să îi placă apusurile de soare
29. Să nu îi fie jenă să vorbească despre anumite aspecte ale vieţii cu mine
38. Să îi placă peştele
40. Să îmi cânte cântece de dragoste
Avea Iuliana multe alte pretenţii în listă:
6. Să fie îndrăgostit până peste cap de mine
13. Să fie tolerant cu persoanele cu probleme sociale şi fizice
20. Să se uite la mine când vorbesc cu el
24. Să fie cinstit
28. Să îmi spună „Bună, frumoaso!” de fiecare dată când vorbim la telefon
41. Să se uite cu mine la stele
50. Să fie optimist şi să mă ajute să fiu o persoană mai bună.
Lista avea 53 de puncte. Mihai a corespuns la toate aceste puncte, cu excepţia faptului că nu era brunet. Iuliana era destul de confuză înainte de a-l întâlni pe Mihai. Timp de cinci ani a încercat tot felul de relaţii, dar niciuna nu a corespuns aşteptărilor sale. Atunci când a auzit că Mihai va vorbi într-un proiect de reabilitare a persoanelor cu handicap, i-a spus prietenei sale că „Nu credeam că există un astfel de individ.” Mihai era politicos cu femeile, amabil, nu era vulgar, şi aveau aceleaşi credinţe religioase.
S-au întâlnit în cadrul altui proiect pentru promovarea turismului, unde Iuliana a ţinut un discurs. Lui Mihai i-a plăcut din prima clipă de Iuliana. Nu au bănuit nicio clipă că atracţis fiecăruia dintre ei este resiprocă, astfel încât au plecat fiecare acasă fără să fi stat de vorbă: Iuliana în Severin, iar Mihai în Orşova.
Peste vreun an, s-a întâmplat ceva deosebit: au fost aşezaţi din întâmplare unul lângă altul la un dineu de finalizare a unui proiect. Au început să vorbească împreună. Şi-au dat adresele de email, şi au corespondat apoi vreo două luni. După şase luni deveniseră iubiţi. Iar după încă nouă luni se căsătoreau.
„După cele două luni de emailuri mi-am dat seama că Mihai era unic. Când relaţia mea anterioară s-a încheiat, am făcut o listă cu 53 de condiţii pe care le aştept de la un soţ, şi aveam de gând să aştept oricât. Mihai a apărut două luni mai târziu. Mi-am dat seama că el era cel ales„.
Şi Mihai s-a decis destul de repede.
„La prima noastră întâlnire„, îşi aminteşte el, „am avut atât de multă energie şi entuziasm că mă voi întâlni cu ea, că am decis să fac o alergare în jurul parcului, după masă. Din cauza asta nu m-am simţit prea bine şi la întâlnire am vomitat chiar în faţa ei. Ea m-a frecat pe spate, şi am ştiut atunci că ea este într-adevăr specială.„
La scurt timp după căsătorie, Mihai şi-a schimbat cariera, si s-au mutat împreună într-un apartament din Severin, unde s-a decis să îşi perfecţioneze studiile. Chiar înainte de asta au avut primul lor copil, apoi un alt copil la scurt timp după aceea.
„Din momentul în care ne-am mutat în noul apartament, am avut doi dintre cei mai dificili ani din cei şapte ani ai noştri de căsnicie„, îşi aminteste Iuliana. „Ne-am mutat acolo cu un copil de cinci luni, neştiind pe nimeni, Mihai a început cursurile de perfecţionare, a trebuit să trăim cu un sfert din banii dinainte de mutarea noastră. Mihai a fost foarte ocupat la început, eram mai mereu singură. În al doilea an s-a născut şi Sofia. A fost bolnavă, am avut o depresie post naştere şi anxietate destul de severe, şi, în timp, tot acest stres a început să afecteze negativ căsnicia noastră.
Când Sofia avea cam şapte luni nu mai rezistam, eram gata să renunţ. M-am gândit, „E prea greu?” Şi o voce parcă din spatele capului meu mi-a spus, „Nu, nu renunta, continuă, ai motive pentru care să lupţi.” Aşa că am continuat. Îmi amintesc că am venit acasă şi am vorbit cu Mihai, şi amândoi am căzut de acord că lucrurile mergeau rău. Mi-am sunat părinţii şi i-am rugat să aibă grijă de fete pentru un weekend, şi ne-am dus la un hotel, unde am vorbit amândoi, am încercat să ne facem un plan despre cum să ne revenim cu căsătoria, şi ne-am adus aminte cât de mult ne-am iubit unul pe altul . Lucrurile chair au început să meargă mai bine, dar a trebuit să muncim din greu pentru asta.„
Când eşti tânăr şi te uiţi la o multime de filme Disney, începi să vezi căsătoria ca ceva de basm. Pare că tot ce ai nevoi este un bărbat, un cal alb, şi un apus de soare strălucitor. De aceea, mulţi dintre noi rămânem cu ideea falsă că dragostea este tot ce ne trebuie pentru a face o relaţie să meargă. Iuliana şi Mihai pot să vă spună că este nevoie de mult mai mult. Pentru ei, credinţa în căsătorie este şi ea o parte a acestei ecuaţii.
„Cred că lucrurile se văd deformate atunci când mass-media şi filmele fac dragostea să pară ceva superficial„, spune Iuliana. „Am învăţat că dragostea nu este întotdeauna despre cum te simţi – aceasta este o alegere pe care o faci. Există momente când mă simt complet îndrăgostită de Mihai, dar există, de asemenea, momente când nu mai simt aşa. Când sunt obosită, sau supărată, sau tristă. Am învăţat că nu te poţi încrede întotdeauna în sentimente, şi încerc cât pot de bine să îi arăt lui Mihai că îl iubesc, indiferent de cum mă simt.”
Mihai procedează la fel.
În perioada grea a căsătoriei lor, atunci când al doilea copil s-a îmbolnăvit şi Iuliana a avut o perioada grea, Mihai a ales în continuarea dragostea.
„La fiecare Crăciun ne scriem fiecare câte 100 de motive pentru care ne iubim„, spune el. „În anul în care s-a născut Sofia, nu am apucat să facem lista, aşa că am făcut-o la ziua de naştere a lui Iuliana, în august. În cele opt luni de la Crăciun până la ziua ei de naştere totul a mers rău. Ea a avut o depresie post-naştere, şi era nervoasă şi rea cu mine. Dar am continuat oricum împreună, pentru că aşa ne promisesem la început. „
Mihai are propria lui listă cu motivele pentru care o iubeşte pe Iuliana.
„Este blândă, plin de compasiune, îi place să ajute oamenii, este încântată de lucrurile mici din viaţă, găteşte bine, este o mamă excelentă, mă încurajează, are încredere în mine, munceşte foarte mult, este creativă şi foarte drăguţă„, spune el. „O legătură importantă între noi este credinţa noastră comună, şi faptul că ne-am dat seama că nu suntem perfecţi, şi nu ne jignim, iar atunci când totuşi se întâmplă acest lucru din întâmplare, ne cerem iertare, şi asta ajută la împăcarea noastră.”
„Lui Mihai îi pasă ce simt şi ce cred eu, şi el mă ascultă ăntotdeauna cu atenţie„, spune Iuliana. „El deschide uşa maşinii pentru mine când plecăm cu maşina. Îmi face ceai dimineaţa. Mă provoacă să fiu o persoană mai bună, şi este un şef minunat pentru familia noastră. Cele mai multe nopţi mă culc mulţumind lui Dumnezeu că sunt cu el. Deşi căsătoria este o muncă dificilă, nu mi se pare atât de greu alături de el.”
Lasă un răspuns