Epidemia COVID și peștera lui Platon

 

COVID-19 a făcut ravagii la nivel mondial, social și economic. Această epidemie a dus la o izolare fizică, dar și la o îndepărtare fără precedent de cunoaștere prin avalanșa de știri false, dezinformări și teorii ale conspirației.

Am devenit din ce în ce mai dependenți de media socială pentru informații, de cele mai multe ori aceste informații nu au însă nicio legătură cu situația reală, cu adevărul.

Alegoria peșterii a lui Platon, din Republica, prezentată ca un dialog între fratele lui Platon, Glaucon, și mentorul său Socrate, povestită de acesta din urmă, este un instrument conceptual pentru a ajuta cititorul să facă distincția dintre aparență și realitate, evidențiind influența ignoranței asupra naturii noastre. Platon prezintă un grup oameni care au trăit toată viața lor închiși într-o peșteră cu  un zid înalt în față. Ei nu pot vedea nimic altceva decât zidul de piatră din fața lor. În spatele zidului arde un foc care oferă suficientă lumină pentru a proiecta imagini strălucitoare ale obiectelor externe pe pereții peșterii. Umbrele respective sunt realitatea prizonierilor.

Actuala izolare epidemică ne-a adus în situația în care individul obișnuit nu poate distinge adevărul de fals prin rațiune. Suntem prinși într-o versiune contemporană a peșterii alegorice a lui Platon, în care realitatea naturală este distorsionată și întunecată de umbrele aruncate de WhatsApp și Facebook, care ne induc în eroare în mod constant.

Majoritatea oamenilor sunt prizonieri în casele lor obținând informații din exterior doar prin smartphone și televiziune, care, prin viziunile proiectate, ne îndepărtează din ce în ce mai mult de lumea reală. Un alt fel de Matrix, în care simțurile nu mai ajută la analiza sau critica corectă a informațiilor cu care suntem îndopați, creându-ni-se astfel false percepții fără nicio legătură cu realitatea. Și această tendință este alimentată și chiar forțată de lideri din toată lumea.

Umbrele pe care locuitorii peșterii lui Platon le văd proiectate pe zid sunt cea mai slabă formă de cunoaștere: opinia. Media socială abundă de ”experți” care își oferă opiniile. Iar oamenii ajung să se grupeze în funcție de opiniile pe care le consideră adevărate, de multe ori fără niciun fundament rațional, acționând conform opiniilor respective, uneori împotriva propriului interes real. Mai mult, o astfel de izolare este ideală pentru manipularea în masă. Și pentru a induce emoții, și în final acțiuni, pentru sau împotriva unor realități.

În alegoria sa, Platon descrie ce s-ar întâmpla dacă unul dintre prizonieri ar scăpa din peșteră. După ce ar fi orbit de lumina puternică a Soarelui, ar descoperi că realitatea nu este ceea ce credeau ei că este. Ca și focul care aruncă lumină pe pereții peșterii, condiția umană este legată totdeauna de impresiile primite prin simțuri. Iar în lipsa simțurilor directe datorită izolării, rămân impresiile oferite de media, fie ea socială sau de masă. Practic, sugerează Platon, nu putem să ne despărțim de legăturile condiției noastre umane, la fel cum prizonierii peșterii nu s-au putut elibera de lanţuri.

Când (dacă) vom reuși totuși să scăpăm din peștera noastră, vom găsi o lume transformată, pe care mulți dintre noi nu o vor mai înțelege – un alt „tărâm”, sursa unei realități superioare decât cea pe care am cunoscut-o.