Probleme de șah

O problemă de șah, numită și compoziție de șah, este un puzzle stabilit de compozitor folosind piese de șah pe o tablă de șah, care prezintă rezolvatorului o anumită sarcină. De exemplu, o poziție poate fi dată cu instrucțiunea ca albul trebuie să mute primul și să dea șah mat negrului în două mutări împotriva oricărei posibile apărări. O problemă de șah diferă fundamental de jocul obișnuit prin faptul că cel din urmă implică o luptă între alb și negru, în timp ce primul implică o competiție între compozitor și rezolvator. Majoritatea pozițiilor care apar într-o problemă de șah sunt „nerealiste”, în sensul că este foarte puțin probabil să apară în jocul obișnuit. Există mulți termeni de jargoan specializat folosit în legătură cu problemele de șah.

(O problemă interesantă, de Adolphe Alexandre Lesrel)

Termenul „problemă de șah” nu este definit clar: nu există o delimitare clară între compozițiile de șah, pe de o parte, și puzzle-uri sau exerciții tactice, pe de altă parte. În practică, însă, distincția este foarte clară. Există caracteristici comune împărtășite de compozițiile din secțiunea de probleme a revistelor de șah, în reviste de specialitate cu probleme de șah și în colecțiile de probleme de șah sub formă de carte.

Nu orice problemă de șah are fiecare dintre aceste caracteristici, dar majoritatea au mai multe:

• Poziția este compusă – adică nu a fost luată dintr-un joc real, ci a fost inventată cu scopul specific de a oferi o problemă. Deși o constrângere a problemelor de șah ortodox este că poziția inițială poate fi atinsă printr-o serie de mișcări legale pornind de la poziția de start, majoritatea pozițiilor cu probleme nu ar apărea în jocul obișnuit.
• Există o prevedere specifică, adică un scop de atins; de exemplu, pentru a da șah mat negrlui într-un anumit număr de mutări.
• Există o temă (sau o combinație de teme) pe care problema a fost compusă pentru a o ilustra: problemele de șah instanțează de obicei anumite idei.
• Problema prezintă economie în construcția sa: nu se folosește o forță mai mare decât cea necesară pentru a face problema solidă (adică pentru a garanta că soluția intenționată a problemei este într-adevăr o soluție și că este singura soluție a problemei).
• Problema are valoare estetică. Problemele sunt trăite nu doar ca puzzle-uri, ci și ca obiecte ale frumuseții. Acest lucru este strâns legat de faptul că problemele sunt organizate pentru a prezenta idei clare într-un mod cât mai economic posibil.

Problemele pot fi puse în contrast cu puzzle-urile tactice care se găsesc adesea în coloanele de șah sau în reviste în care sarcina este să găsească cea mai bună mișcare sau secvență de mișcări (care conduc de obicei la mat sau câștig de material) dintr-o anumită poziție. Astfel de puzzle-uri sunt adesea preluate din jocuri reale sau cel puțin au poziții care arată ca și cum ar fi putut apărea în timpul unui joc și sunt folosite în scopuri instructive. Majoritatea acestor puzzle-uri nu reușesc să prezinte caracteristicile de mai sus.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)