Război informațional

Războiul informațional (RI) (diferit de războiul cibernetic, în care se atacă computerele, software-ul și sistemele de control al comenzilor) manipulează informațiile în care au încredere țintele fără ca acestea să fie conștiente, astfel încât țintele vor lua decizii împotriva interesului lor, și în interesul celui care conduce războiul informațional. Este un concept care implică utilizarea și gestionarea în spațiul de luptă a tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în căutarea unui avantaj competitiv față de un adversar. Drept urmare, nu este clar când începe, se termină și cât de puternic sau distructiv este războiul informațional. Războiul informațional poate implica colectarea de informații tactice, asigurarea că informațiile cuiva sunt valide, răspândirea de propagandă sau dezinformare pentru a demoraliza sau manipula inamicul și publicul, subminând calitatea informațiilor și negarea oportunități de colectare a informațiilor pentru forțele adverse. Războiul informațional este strâns legat de războiul psihologic.

Instituțiile militare tind să favorizeze tehnologia și, prin urmare, tind să se extindă în tărâmurile războiului electronic, războiului cibernetic, asigurării informațiilor și operațiunilor de rețea de calculatoare, atacului și apărării.

În general se folosește termenul mult mai larg de „Operațiuni informaționale” care, deși folosește tehnologia, se concentrează pe aspectele mai legate de umanitate ale utilizării informațiilor, inclusiv (printre multe altele) analiza rețelelor sociale, analiza deciziilor, și aspectele umane de comandă și control.

Războiul informațional poate lua mai multe forme:

• Televiziunea, internetul și transmisiile radio pot fi bruiate.
• Televiziunea, internetul și transmisiile radio pot fi deturnate în o campanie de dezinformare.
• Rețelele logistice pot fi dezactivate.
• Rețelele de comunicații inamice pot fi dezactivate sau falsificate, în special comunitatea socială online din zilele moderne.
• Tranzacțiile bursiere pot fi sabotate, fie prin intervenție electronică, prin scurgerea de informații sensibile, fie prin plasarea dezinformarii.
• Utilizarea de drone și a altor roboți de supraveghere sau camere web.
• Managementul comunicațiilor

Forțele aeriene americane au avut escadroane de război informațional din anii 1980. De fapt, misiunea oficială a U.S. Air Force este acum „A zbura, a lupta și a câștiga… în aer, spațiu și spațiu cibernetic”, acesta din urmă referindu-se la rolul său de război informațional.

Deoarece forțele aeriene americane riscă adesea aeronavele și echipajele aeriene să atace ținte strategice de comunicații inamice, dezactivarea de la distanță a acestor ținte folosind software-ul și alte mijloace poate oferi o alternativă mai sigură. În plus, dezactivarea electronică a acestor rețele (în loc de a folosi exploziv) permite, de asemenea, să fie reactivate rapid după ce teritoriul inamic este ocupat. În mod similar, unitățile de război contrainformațional sunt folosite pentru a contracara o astfel de capacitate inamicului. Prima aplicare a acestor tehnici a fost folosită împotriva rețelelor de comunicații irakiene în războiul din Golf.

Tot în timpul Războiului din Golf, hackerii olandezi ar fi furat informații despre mișcările trupelor americane din computerele Departamentului de Apărare al SUA și au încercat să le vândă irakienilor, care au crezut că este o farsă și au refuzat-o. În ianuarie 1999, calculatoarele U.S. Air Intelligence au fost lovite de un atac coordonat (Moonlight Maze), din care o parte provenea de la un mainframe rus. Acest lucru nu a putut fi confirmat ca un atac cibernetic rusesc din cauza neatribuirii – principiul că identitatea online poate să nu servească drept dovadă a identității în lumea reală.

Noi câmpuri de luptă

Inovarea TIC mai avansate și autonome a generat o nouă revoluție în afacerile militare, care include utilizarea TIC de către națiuni atât în ​​spațiul cibernetic, cât și pe câmpul de luptă fizic pentru a lupta împotriva adversarilor lor. Cele trei revoluții cele mai răspândite în afacerile militare vin sub formă de atacuri cibernetice, roboți autonomi și managementul comunicațiilor.

În domeniul spațiului cibernetic, există două arme principale: războiul centrat pe rețea și C4ISR, care denotă Comandă, Control, Comunicații, Calculatoare, Informații, Supraveghere și Recunoaștere integrate. Mai mult, atacurile în spațiul cibernetic inițiate de o națiune împotriva altei națiuni au un obiectiv fundamental de a câștiga superioritatea informațională asupra părții atacate, ceea ce include perturbarea sau negarea capacității părții victimizate de a culege și distribui informații. Un eveniment din lumea reală care a ilustrat potențialul periculos al atacurilor cibernetice a avut loc în 2007, când o lovitură din partea forțelor israeliene a demolat un presupus reactor nuclear din Siria, care era construit printr-un efort de colaborare între Siria și Coreea de Nord. Însoțit de lovitură a fost un atac cibernetic asupra apărării aeriene a Siriei, care i-a lăsat orbi la atacul asupra reactorului nuclear și, în cele din urmă, a permis ca atacul să aibă loc (New York Times 2014). Un exemplu de atac mai elementar asupra unei națiuni în spațiul cibernetic este un atac de refuz de serviciu distribuit (distributed denial of service, DDOS), care este utilizat pentru a împiedica rețelele sau site-urile web până când își pierd funcționalitatea principală. După cum este implicit, atacurile cibernetice nu afectează doar partea militară atacată, ci întreaga populație a națiunii victimizate. Deoarece mai multe aspecte ale vieții de zi cu zi sunt integrate în rețelele din spațiul cibernetic, populațiile civile pot fi potențial afectate negativ în timpul războiului. De exemplu, dacă o națiune a ales să atace serverele rețelei electrice ale unei alte națiuni într-o anumită zonă pentru a întrerupe comunicațiile, civilii și întreprinderile din acea zonă s-ar confrunta, de asemenea, cu întreruperi de curent care ar putea duce și la perturbări economice.

În plus, TIC fizice au fost, de asemenea, implementate în cea mai recentă revoluție în afacerile militare, prin desfășurarea de noi roboți mai autonomi (drone fără pilot) pe câmpul de luptă pentru a îndeplini sarcini precum patrularea granițelor și atacarea țintelor terestre. Oamenii din locații îndepărtate pilotează multe dintre dronele fără pilot, totuși, unii dintre roboții mai avansați, cum ar fi Northrop Grumman X-47B, sunt capabili să ia decizii autonome. În ciuda faptului că pilotează dronele din locații îndepărtate, o parte dintre piloții de drone încă suferă de factorii de stres ai războiului mai tradițional. Potrivit NPR, un studiu realizat de Pentagon în 2011 a constatat că 29% dintre piloții de drone sunt „arși” și suferă un nivel ridicat de stres. În plus, aproximativ 17% dintre piloții de drone intervievați în timpul studiului au fost etichetați „în suferință clinică”, unii dintre acești piloți prezentând și semne de tulburare de stres post-traumatic.

TIC moderne au adus, de asemenea, progrese în managementul comunicațiilor în rândul forțelor militare. Comunicarea este un aspect vital al războiului pentru orice parte implicată și, prin implementarea de noi TIC, cum ar fi dispozitivele cu date, forțele militare sunt acum capabile să disemineze informații mai rapid decât oricând. De exemplu, unele armate folosesc acum utilizarea iPhone-urilor pentru a încărca date și informații adunate de drone în aceeași zonă.

Preocupări legale și etice

În timp ce războiul informațional a produs multe progrese în ceea ce privește tipurile de atacuri pe care le poate face un guvern, a ridicat, de asemenea, îngrijorări cu privire la ambiguitățile morale și juridice din jurul acestei forme deosebit de noi de război. În mod tradițional, războaiele au fost analizate de oamenii de știință eticieni conform teoriei războiului drept. Cu toate acestea, cu războiul informațional, teoria războiului drept eșuează, deoarece teoria se bazează pe concepția tradițională a războiului. Războiul informațional implică trei probleme principale în comparație cu războiul tradițional:

1. Riscul pentru partidul sau națiunea care inițiază atacul cibernetic este substanțial mai mic decât riscul pentru o parte sau națiune care inițiază un atac tradițional. Acest lucru face mai ușor pentru guverne, precum și pentru potențialele organizații teroriste sau criminale, să efectueze aceste atacuri mai frecvent decât ar putea cu războiul tradițional.
2. Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) sunt atât de implicate în lumea modernă încât o gamă foarte largă de tehnologii sunt expuse riscului unui atac cibernetic. Mai exact, tehnologiile civile pot fi vizate pentru atacuri cibernetice, iar atacurile pot fi chiar lansate prin intermediul computerelor civile sau al site-urilor web. Ca atare, este mai greu să impuneți controlul asupra infrastructurilor civile decât al unui spațiu fizic. Încercarea de a face acest lucru ar ridica, de asemenea, multe preocupări etice cu privire la dreptul la intimitate, făcând apărarea împotriva unor astfel de atacuri și mai dură.
3. Integrarea în masă a TIC în sistemul de război face mult mai dificilă evaluarea răspunderii pentru situațiile care pot apărea atunci când se utilizează atacuri robotice și/sau cibernetice. Pentru armele robotizate și sistemele automate, devine din ce în ce mai greu să determinați cine este responsabil pentru un anumit eveniment care are loc. Această problemă este exacerbată în cazul atacurilor cibernetice, deoarece uneori este practic imposibil de urmărit cine a inițiat atacul.

Recent, au apărut preocupări juridice centrate pe aceste probleme, în special pe problema dreptului la viață privată. Lt. general Keith B. Alexander, care a servit ca șef al Comandamentului cibernetic al SUA sub președintele Barack Obama, a remarcat că a existat o „nepotrivire între capacitățile noastre tehnice de a conduce operațiuni și legile și politicile care ne guvernează” atunci când a scris Comitetului pentru serviciile armate din Senat. Un punct cheie de îngrijorare a fost țintirea instituțiilor civile pentru atacuri cibernetice, asupra cărora generalul a promis că va încerca să mențină o mentalitate similară cu cea a războiului tradițional, îcăutând să limiteze impactul asupra civililor.

Include texte traduse și adaptate din Wikipedia