Supraveghere, confidențialitate, și o nouă definiție a securității naționale în pandemie

Utilizarea tehnologiei a fost larg răspândită în întreaga pandemie COVID-19. De exemplu, China a folosit aplicații pentru telefoane inteligente pentru a urmări răspândirea virusului, Rusia a adoptat un sistem de recunoaștere facială pentru a depista persoanele care încalcă restricțiile, iar Tunisia a implementat roboți de poliție pentru a se apropia și a interoga oamenii care merg pe străzile pustii. În India, dronele au fost utilizate nu numai pentru monitorizarea blocării, ci și pentru măsurarea temperaturii corpului oamenilor. În mod similar, Coreea de Sud a impus brățări pentru reducerea situațiilor de încălcare a condișiilor de carantinare.

Unele dintre aceste practici sau similare vor continua să existe în lumea post-pandemică. Unele guverne și-ar putea forța cetățenii să folosească articole portabile sau să își dezvăluie locațiile în numele „securității naționale” sau „bunului comun”. Din păcate, astfel de măsuri vor fi utilizate în special pentru spionarea adversarilor politici și pentru suprimarea vocii disidenței. În unele țări, oamenilor li se cere deja să aleagă între siguranță și libertăți personale, ceea ce este deosebit de alarmant.

Referindu-se la un astfel de pericol, Yuval Noah Harari, istoricul și gânditorul israelian, a scris recent:

”Ca experiment de gândire, luați în considerare un guvern ipotetic care cere ca fiecare cetățean să poarte o brățară biometrică, care monitorizează temperatura corpului și ritmul cardiac 24 de ore pe zi. Datele rezultate sunt acumulate și analizate de algoritmi guvernamentali. Algoritmii vor ști că sunteți bolnav chiar înainte de a vă da seama, și vor ști și unde ați fost și pe cine ați întâlnit.”

Sursa: Manoj Kr. Bhusal, The World After COVID-19: An Opportunity For a New Beginning, licența Creative Commons Attribution CC BY