Reiki

Reiki (霊 気) este o practică spirituală dezvoltată în 1922 de către japoneza budist[ Mikao Usui, care a fost adaptată de mai multe cadre didactice de tradiții diferite. Se folosește o tehnică numită în mod obișnuit de vindecare a palmelor, ca o formă de medicină alternativă, şi este uneori clasificată ca medicină orientală de unele organisme profesionale medicale. Prin utilizarea acestei tehnici, practicanții cred că se transferă energia universală (de exemplu, reiki) sub formă de qi (japoneză: ki) prin palme, permiţând astfel auto-vindecarea și o stare de echilibru.

Există două ramuri principale ale Reiki, denumite în mod obişnuit Reiki tradițională japoneză și Reiki occidentală. Deși diferențe pot fi mari și variate între cele două ramuri și tradiții, diferența principală este că formele occidentale folosesc sisteme de plasare a mâinilor, mai degrabă decât să se bazeze pe un sentiment intuitiv al pozişiei mâinii care este frecvent utilizată de către ramura japoneză Reiki. Ambele ramuri au de obicei o ierarhie pe trei nivele de grade, de obicei denumite ca nivelul Unu, Doi, şi Master/Profesor, toate acestea fiind asociate cu diferite abilități și tehnici.

Reiki se bazează pe ki – o forță de viață presupusă, care este pur ipotetică. Folosită ca un tratament medical, reiki nu conferă niciun avantaj: Societatea Americană de Cancer, Institutul de Cecetarea Cancerului din Marea Britanie, şi Centrul Naţional pentru Medicină Complementară și Alternativă nu au gasit nicio probă clinică sau științifică în susținea că Reiki este eficientă în tratamentul oricărei boli.

Practica

Siete_chakras(În medicina japoneză Reiki, alte sisteme medicale tradiţionale, precum şi unele practici New Age, se crede că energiile supranaturale curg dinspre palmele vindecătorului în pacient aproape de chakra, care influenţează boala. Cele Șapte chakre ale corpului uman sunt.:

  1. Chakra aurală
  2. Chakra celui de al treilea ochi
  3. Chakra gâtului
  4. Chakra inimii
  5. Chakra plexului solar
  6. Chakra sacrală
  7. Chakra de bază.)

În Reiki occidentală se învaţă că Reiki funcționează împreună cu liniile meridiane energetice și chakra, prin utilizarea poziţşiei mâinii care corespunde în mod normal cu cele șapte chakre majore ale organismului. Aceste pozițiil sunt folosite atât pe partea din față cât și din spate a corpului, și pot include situaţii specifice. Potrivit autorilor, cum ar fi James Deacon, Usui a folosit doar cinci poziții oficiale ale mâinilor, care s-au concentrat pe cap și gât. După ce Reiki s-a folosit la început în zona capului și gâtului, s-au tratat anumite zone ale corpului unde au fost prezente dezechilibrele. Utilizarea chakrelor este foarte răspândită în Reiki occidentală, deși nu la fel de mult ca în Reiki tradițională japoneză, deoarece se concentrează mai mult pe tratarea anumite zone ale corpului folosind tehnici precum Byosen-hō și Reiji-hō, care sunt folosite pentru a găsi zone cu probleme (discomfort) în aure și corpul fizic.

Vindecarea

Usui Reiki Ryoho nu folosește niciun medicament sau instrumente, doar metode prin care se uită, suflă, bate ușor, și atinge. Potrivit lui Frank Arjava Petter, Usui a atins părțile bolnave ale corpului, le-a masat, le-a bătut ușor, le-a mângîiat, a suflat peste ele, s-a uitat țintă la ele timp de două sau trei minute, și le-a dat o energie specifică, folosind un tehnică denumită în mod obișnuit ca vindecarea palmelor, o formă de medicină complementară şi alternativă. Prin utilizarea acestei vindecări a palmelor (denumite uneori „tenohira” (掌, care înseamnă „palma”), practicieni cred că acestea transferă energia universală (Reiki) sub formă de ki prin palmele care permite auto-vindecarea și o stare de echilibru.

Tratamentul întregului organism

Într-un tratament tipic Reiki al întregului organism, practicantul Reiki spune beneficiarului să se întindă, de obicei pe o masa de masaj, și să se relaxeze. Haine largi, confortabile, sunt de obicei purtate în timpul tratamentului. Practica poate dura câteva momente pentru a induce o stare de calm sau meditativă a minții și a pregăti mental beneficiarul pentru tratament, care de obicei se realizează fără vorbe inutile.

Tratamentul continuă cu practicantul plasând mâinile beneficiarului în diferite poziții. Dar practicienii pot folosi o tehnica fără atingere, unde mâinile sunt ținute la câțiva centimetri distanță de corpul destinatarului pentru unele sau toate pozițiile. Mâinile sunt de obicei ținute într-o poziție timp de trei până la cinci minute înainte de a trece la poziția următoare. În general, pozițiile mâinilor se schimbă de obicei pentru o acoperire generală a capului, partea din față și din spate a trunchiului, genunchi, şi picioare. Între 12 și 20 de posturi sunt folosite, tot tratamentul durând cca. 45-90 de minute.

Mulți practicanți occidentali folosesc un set comun fix de 12 posturi ale mâinilor, în timp ce alţii folosesc intuiția lor pentru a îi călăuzi ca acolo unde este necesar un tratament după cum se practică în tradițională japoneză Reiki, uneori începând tratamentul cu o „scanare” a destinatarului pentru a găsi astfel de zone. Abordarea intuitivă ar putea duce, de asemenea, la poziții tratate individual pentru perioade mult mai scurte sau mai lungi. Un tratament de Reiki occidentală este considerat un tip de tratament pe scară largă în comparație cu tratamentul mai localizat la Reiki tradițională japoneză.

Utilizarea celor 12 posturi ale mâinilor se crede a energiza pe mai multe nivele, prin:

  • Energizarea la nivel fizic, prin căldura mâinilor,
  • Energizarea la nivel mental, prin utilizarea simbolurilor Reiki,
  • Energizarea la nivel emoțional, prin iubirea care decurge din utilizarea simbolurilor,
  • Energizarea la nivel energetic, prin prezența unui practiciant inițiată precum şi prezența puterii Reiki în sine.

Se spunet că beneficiarul simte adesea căldură sau furnicături în zona tratată, chiar și atunci când o este utilizată o abordare fără atingere. O stare de relaxare profundă, combinată cu un sentiment general de bine, este de obicei efectul imediat cel mai vizibil al tratamentului, deși pot apare şi eliberări emoţionale. Întrucât se spune că tratamentul Reiki stimulează procesele naturale de vindecare a organismului, „curele” instantanee pentru problemele specifice de sănătate nu sunt respectate în mod normal. O serie de trei sau mai multe tratamente, de obicei, la intervale de una până la șapte zile, este de obicei recomandată dacă o afecțiune cronică este tratată, şi tratamente regulate permanente pot fi utilizate cu scopul de a menține bunăstarea. Intervalul dintre aceste tratamente este de obicei în intervalul de una până la patru săptămâni, cu excepția cazului de autotratament unde practica de zi cu zi este comună.

Tratament localizat

Tratamentul localizat Reiki implică ideea ca mâinile practicanților să fi fost ţinute pe sau în apropierea unei anumite părţi a corpului pentru o perioadă de timp care variază. Leziunile recente sunt de obicei tratate în acest fel, fiind vizat locul leziunii. Există o mare variație în durata unor astfel de tratamente, deși 20 minute este tipic. Takata a descris „tratamentul localizat”, ca „lucrul cu mâini,” în comparație cu vindecarea la distanţă sau „vindecarea prin absenţă.”

Unii practicanți folosesc tratamente localizate pentru anumite boli, iar unele publicații au intabulat poziţiile adecvate ale mâinilor. Cu toate acestea, alți practicanți preferă să utilizeze tratament întregului organism pentru toate afecţiunile cronice, pe motiv că acesta are un efect mai holistic. O altă abordare este de a oferi mai întâi un tratament al întregului organism, urmat de un tratament localizat pentru orice boli specifice.

Usui a folosit poziții specifice ale mâinilor pentru a trata boli specifice și disconfortul, care au inclus tulburări ale sistemului nervos (de ex., isteria), tulburări respiratorii (de ex., inflamația traheelor), tulburări digestive (de ex., ulcerul gastric), tulburări circulatorii (de ex., hipertensiunea arterială cronică), metabolismul şi tulburări de sânge (de ex., anemia), tulburări ale tractului urogenital (de ex., nefritele), afectiuni cutanate (de ex., inflamarea ganglionilor limfatici), tulburări ale copilărie i(de ex., pojarul), tulburări de sănătate ale femeilor (de ex., greaţa de dimineaţă), și tulburări contagioase (de ex., febra tifoidă).

Respiraţia

Deși utilizarea specifică a respirației este esențială pentru multe stiluri de Reiki japoneză, aceasta este de multe ori un subiect neglijat în Reiki occidentală. Usui a predat o tehnică numită Joshin Kokyū-hō (女神 呼吸 法), care se traduce aproximativ ca „metoda de respirație pentru curăţarea spiritului”, deși literal se traduce ca „Metoda Zeiţei Respiraţia”. Joshin Kokyū-hō în potiţie de drepţi, cu spatele aliniat, respirând încet pe nas. În timp ce practicantul inspiră, atrage şi energia Reiki prin chakra coroanei, pentru a purifica corpul și a-l potrivit pentru fluxul de Reiki, fiind trimis în jos spre hara.

Trei piloni de bază

Împreună cu cele cinci principii Reiki, Usui Reiki şi-a bazat sistemul său pe alte trei practici: Gasshō, Reiji-hō, și Chiryō.

Gasshō

Gasshō („合掌” în japoneză, care înseamnă „două mâini împreună”) este o stare meditativă în care ambele palme sunt plasate împreună, și a fost practicată de fiecare dată la începutul şedinţelor de lucru și a întâlnirilor lui Usui Reiki. O tehnică Gasshō este concentrearea pe zona unde se întâlnesc cele două degete mijlocii.

Reiji-hō

Reiji-hō (霊 示 法, care înseamnă „indicația metodei de putere Reiki”) este un mijloc de conectare cu puterea Reiki cerându-i să curgă prin practicant de trei ori, și este de obicei împărțită în trei părți. Prima parte este de a cere puterii Reiki să curgă prin practicanti. Aceasta va intra fie prin chakra coroanei (întrucât aceasta este cea mai de sus), fie prin chakra inimii (indicată de dragostea pură a Reiki), sau a mâinilor (cu palmele cu simboluri specifice Reiki). Un student de gradul al doilea poate folosi simbolul al treilea/distanța ca să se conecteze cu Reiki, împreună cu primul simbol/puterea; simbolul distanță este trimis mai întâi, și apoi este sigilat cu simbolul putere.

A doua parte este să se roage pentru recuperarea persoanei în cazul în care o anumită boală este nevoie să fie vindecată, sau altfel pentru starea generală de sănătate a persoanei.

Partea a treia presupune plasarea ambelor mâini, cu palmele faţă în faţă, la al treilea ochi (zona între cele două sprâncene), și de a cere puterii Reiki să ghideze mâinile unde este nevoie de energie. Deși similar cu practica Byosen-hō, Reiji-hō se bazează în special pe intuiție pentru locul unde trebuie să vindece, în timp ce Byosen-hō scanează zonele cu mâinile, pentru a simţi modificări subtile în aura mâinilor practicanților și în aura beneficiarului.

Chiryō

Chiryō („治療” în japoneză, care înseamnă „tratament (medical)”) prevede ca practicantul să-şi plaseze mâna dominantă pe chakra coroanei și să aştepte pentru hibiki (響 き, „feedback”), sub forma unui impuls sau inspirație, pe care apoi îl urmează mâna. În timpul Chiryō, practicantul dă frâu liber mâinii, atingând zonele dureroase ale corpului, până când zona nu mai doare sau până când mâinile se deplasează singure într-o altă zonă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *