Convingeri
Vindecarea energetică se bazează pe credința în capacitatea unui practicant de a canaliza energia de vindecare în persoana care solicită ajutor prin diferite metode: prin atingerea mâinilor, fără atingere, și la distanță (sau în lipsă) în cazul în care pacientul și vindecător se află în locații diferite. Ghidul Brockhampton pentru vindecarea spirituala descrie vindecarea de contact în termeni de „transfer de energie de vindecare …” şi vindecarea la distanţă pe baza vizualizării pacientului în starea de sănătate perfectă. Practicanții spun că această „energie de vindecare” este uneori percepută de către terapeut ca un sentiment de căldură.
Există diferite școli de vindecare energetică, inclusiv vindecarea prin biocâmpul energetic, vindecare spirituală, vindecare de contact, vindecarea la distanță, atingerea terapeutică, Reiki, Qigong, și multe altele.
Vindecarea spirituală este în mare măsură neconfesională; credința religioasă tradițională nu este văzută ca o condiție prealabilă pentru aplicarea unui leac. Vindecarea prin credință, prin contrast, are loc într-un context religios. Buddha este adesea citat de practicienii medicinei energetice, dar el nu a practicat vindecarea cu sau fără mâini.
Tehnicile energetice de vindecare, cum ar fi atingerea terapeutică, şi-au găsit recunoașterea în profesia de asistenţă medicală. În perioada 2005-2006, Asociaţia de Diagnostic pentru Asistenţii Medicali din America de Nord a aprobat diagnosticul de „tulburare a câmpului energetic” la pacienţi, ca reflexie la ceea ce a fost numită în mod diferit o abordare „postmodernistă” sau „anti-științifică” a îngrijirii medicale. Această abordare a fost puternic criticată.
Adepţii acestor tehnici au propus invocări mistice cuantice non-localizate pentru a încerca să explice vindecarea la distanță. Ei au sugerat, de asemenea, că vindecătorii acționează ca un canal care curge pe un fel de bioelectromagnetism similari parţial cu pseudoştiinţele vitaliste, precum orgon sau qi. Drew Leder a remarcat într-un articol în Jurnalul medicinei alternative şi complementare că astfel de idei au fost încercări de a „da sens, a interpreta, și a explora percepţiile extrasenzoriale și vindecarea la distanță.” și că „astfel de modele fizice nu sunt prezentate ca explicaţii, ci mai degrabă ca sugestii.” Beverly Rubik, într-un articol din aceeaşi revistă, justifica credința ei cu trimiteri la teoria sistemelor biofizice, bioelectromagnetism, şi teoria haosului, care i-ar oferi un „… fundament științific pentru biocâmp…” În Jurnalul terapiilor corporale şi prin mişcare, James Oschman a introdus conceptul de câmpuri electromagnetice provenind de la vindecător care se schimbă în frecvență. Oschman consideră că „vindecarea energetică” provine de la frecvențele electromagnetice generate de un dispozitiv medical, proiectate de mâinile vindecatorului, sau prin electroni care acționează ca antioxidanți.
Fizicienii și scepticii critică fără menajamente aceste explicații ca pseudofizică – o ramură a pseudoștiinței care explică gândirea magică cu ajutorul jargonului irelevant din fizica modernă pentru a exploata analfabetismul științific și a impresiona persoanele nesofisticate. Într-adevăr, chiar şi suporterii entuziaști ai vindecării energetice au subliniat că „există doar urme vagi de fundamente teoretice care stau la baza acestei vindecări.”
Cercetări științifice
Vindecarea la distanță
O revizuire sistematică a 23 studii de vindecare la distanță, publicată în 2000, nu a tras concluzii definitive din cauza „limitărilor metodologice ale mai multor studii”. În 2001 autorul principal al acestui studiu, Edzard Ernst, a publicat un primer despre terapiile complementare în ingrijirea cancerului, în care a explicat că, deși „aproximativ jumătate din aceste studii au sugerat că vindecarea este eficientă”, a avertizat că dovada a fost „extrem de conflictuală” și că „deficiențe metodologice au împiedicat concluzii ferme.” El a concluzionat că „atâta timp cât aceasta nu este utilizată ca o alternativă la terapiile eficiente, vindecarea spirituală ar trebui să fie practic lipsită de riscuri.” Un studiu clinic randomizat din 2001 de către același grup nu a găsit nicio diferenţă semnificativă statistic în privinţa bolii cronice între vindecătorii la distanță și „vindecători simulaţi”. O revizuire în 2003 de către Ernst actualiza lucrarea anterioară ajungând la concluzia că cercetările mai recente au deplasat greutatea dovezilor „împotriva ideii că vindecarea la distanță este mai mult decât un placebo” și că „vindecarea la distanţă poate fi asociată cu efecte adverse.”
Vindecarea prin contact
Un studiu clinic randomizat din 2001 a repartizat aleatoriu 120 de pacienţi cu dureri cronice la vindecători şi la „vindecători simulaţi”, dar nu a putut demonstra eficacitatea pentru vindecarea la distanță sau față-în-față. O analiză sistematică colaborativă Cochrane asupra utilizării terapiilor prin atingere publicată în 2008 a analizat rezultatele a 24 de studii și a concluzionat că tentativa de revizuire a suferit din cauza „unei limitări majore:. numărul mic de studii și datele insuficiente Ca urmare a datelor insuficiente, efectele terapiilor de atingere nu poate fi declarată în mod clar.” O analiză sistematică, în 2008, a concluzionat că dovezile pentru un anumit efect de vindecare spirituală de ameliorare a durerii neuropatice sau nevralgice nu a fost convingător. În cartea lor din 2008, Truc sau tratament, Simon Singh și Edzard Ernst au ajuns la concluzia că „vindecarea spirituală este biologic neverosimilă, iar efectele sale se bazează pe un răspuns placebo. În cel mai bun caz această vindecare poate oferi confort; în cel mai rău caz aceasta poate duce la faptul că șarlatani iau bani de la pacienți cu grave probleme de sănătate care au nevoie urgent de medicină convenţională.”
Baza de date
Cercetătorul în medicină alternativă Edzard Ernst a susținut că deși o primă examinare a pre-studiilor de vindecare la distanţă din 1999 a evidențiat că 57% din studii cu rezultate pozitive, studii clinice randomizate și non-randomizate ulterioare efectuate între 2000 și 2002 au condus la concluzia că „majoritatea studiilor riguroase nu susțin ipoteza că vindecarea la distanță are efecte terapeutice specifice”. Ernst a descris baza de probe pentru practicile de vindecare ca fiind „din ce în ce mai negativă”. Ernst, de asemenea, a avertizat că multe dintre comentarii sunt suspecte de date fabricate, lipsă de transparență, și abateri științifice. El a concluzionat că „vindecarea spirituală continuă să fie promovată în ciuda absenței plauzibilităţii biologice sau a dovezilor clinice convingătoare.” Un studiu din 2014 despre vindecarea energetică pentru pacienţii cu cancer colorectal nu a arătat nicio îmbunătăţire a calităţii vietii, simptome depresive, starea de spirit, sau calitatea somnului.
Explicații alternative pentru rapoarte pozitive
Există mai multe explicaţii, în primul rând psihologice, referitor la rapoartele pozitive după terapia energetică, inclusiv efecte placebo, remisie spontană, și disonanță cognitivă. O revizuire din 2009 a constatat că „succesele mici”, raportate pentru două terapii colectiv comercializate ca „psihologia energiei” (Tehnici de libertate emoțională și Tehnici de acupunctură Tapas) „sunt potențial atribuite tehnicilor cognitive si comportamentale binecunoscute, care sunt incluse în manipularea energiei.” Raportul a concluzionat că „psihologii și cercetătorii ar trebui să se abtină de la utilizarea unor astfel de tehnici, și să facă eforturi pentru a informa publicul cu privire la efectele negative ale terapiilor care fac publicitate la pretenţii miraculoase.”
Există în primul rând două explicații pentru ideile de cure sau îmbunătățiri ale sănătăţii, evitând nevoia de a se apela la supranatural. Prima este post hoc ergo propter hoc („după asta, iată că datorită asta” -succesiunea implică legătură cauzală), ceea ce înseamnă că o îmbunătățire reală sau o remitere spontană poate să fi fost confruntate cu o coincidență, dar independent de orice a făcut sau spus vindecătorul sau pacientul. Aceşti pacienţi şi-ar fi îmbunătăţit condiţia la fel de bine chiar dacă nu ar fi făcut nimic. A doua este efectul placebo, prin care o persoană poate ameliorarea durerea originală și alte scăderi ale simptomelor. În acest caz, pacientul cu adevărat a fost ajutat de vindecător – nu prin vreo funcție misterioasă sau numinoasă, ci prin puterea lor de credință că vor fi vindecați. În ambele cazuri, pacientul poate experimenta o reală reducere a simptomelor, cu toate că în nici un caz nu a avut loc nimic miraculos sau inexplicabil. Ambele cazuri, sunt strict limitate la abilitățile naturale ale corpului.
Rezultatele pozitive din studiile de cercetare pot rezulta, de asemenea, din astfel de mecanisme psihologice, sau ca rezultat al părtinirii experimentatorului, defectelor metodologice, cum ar fi lipsa expermientelor în orb, sau partinirea publicării. Recenziile pozitive din literatura de specialitate pot prezenta selecții părtinitoare, în măsura în care omit studii cheie care nu sunt de acord cu poziția autorului. Toți acești factori trebuie să fie luaţi în considerare la evaluarea afirmaţiilor.
Lasă un răspuns