Rețele de calculatoare și Internet
Calculatoarele au fost folosite pentru a coordona informații între mai multe locații încă din anii 1950. Sistemul armatei americane SAGE fost primul exemplu de astfel de sistem, care a condus la o serie de sisteme comerciale speciale pe scară largă, precum Sabre.
În anii 1970, inginerii de calculatoare de la instituţii de cercetare pe întreg teritoriul Statelor Unite au început să lege computerele lor împreună cu ajutorul tehnologiei de telecomunicații. Efortul a fost finantat de ARPA (acum DARPA), iar rețeaua de calculatoare care a rezultat a fost numită ARPANET. Tehnologiile care au făcut posibilă Arpanet s-aurăspândit și au evoluat.
În timp, rețeaua s-a răspândit dincolo de instituțiile academice și militare, și a devenit cunoscută sub numele de Internet. Apariția rețelelor a implicat o redefinire a naturii și limitelor calculatoarelor. Sisteme de operare pentru computere și aplicații au fost modificate pentru a include capacitatea de a defini și de a accesa resursele de la alte computere din rețea, cum ar fi dispozitive periferice, informații stocate, și altele asemenea, ca extensii ale resurselor unui computer individual. Inițial aceste facilități erau disponibile în primul rând pentru oamenii care lucrau în medii de înaltă tehnologie, dar în anii 1990 răspândirea de aplicații cum ar fi e-mail și World Wide Web, combinate cu dezvoltarea de tehnologii de rețea ieftine şi rapide, cum ar fi Ethernet și ADSL, au făcut ca rețelele de calculatoare să devină aproape omniprezente. De fapt, numărul de calculatoare care sunt legate în rețea este în creștere exponenţială. O proporție foarte mare de calculatoare personale se conectează în mod regulat la Internet pentru a comunica și a primi informații. Rețeaua de rețele „fără fir”, folosind de multe ori rețelele de telefonie mobilă, s-a dezvoltat la nivel mondial, inclusiv și în medii de calcul mobile.
Paradigmele arhitecturii calculatoarelor
Există mai multe tipuri de arhitecturi de calculatoare:
- Calculator cuantic vs calculator chimică
- Procesor scalar vs procesor vectorial
- Calculatoare cu access memorie neuniformă (Non-Uniform Memory Access – NUMA)
- Maşină de înregistrare vs maşină de stocare
- Arhitectură Harvard vs arhitectură von Neumann
- Arhitectura celulară
Dintre toate aceste mașini abstracte, calculatorul cuantic este cel mai mare promiţător pentru revoluționarea sistemelor de calcul.
Porți logice sunt o abstracție comună, care se poate aplica la cele mai multe dintre paradigmele digitale sau analogice de mai sus.
Capacitatea de a stoca și executa liste de instrucțiuni numite programe face calculatorul extrem de versatil, şi îl distinge de dispozitivele de calcul. Teza Church-Turing este o afirmație matematică despre această versatilitate: orice calculator cu o capacitate minimă (completă dpdv Turing) este, în principiu, capabil să îndeplinească aceleași sarcini ca orice alt computer. Prin urmare, orice tip de calculator (netbook, supercomputer, automat celular, etc) este în măsură să îndeplinească aceleași sarcini de calcul, dacă are suficient timp și o capacitate de stocare suficientă.
Lasă un răspuns